Omul murdareste locul

Opinii privitor la agresarea muntelui, intalnite din nou in ultimele ture de munte. 

Am fost in Crai intre 16-23 aug. 2001, apoi in Ciucas, un superb „munte de buzunar”. Apoi in Piatra Mare , pe la „Sapte Scari”, ieri 30 aug., din nou, in „muntii de langa mine” – Apusenii, intr-un mini-munte, in din nou batjocorita Rezervatie geo-botanica „Scarita-Belioara”. Lansasem anul trecut pe lista si multor autoritati un disperat „S.O.S. Scarita”, acea Scarita cu al sau minunat „Sesul Craiului”, Scarita care era, -ar trebui sa fie mereu- o „Perla a Apusenilor”.

Stefan, unul din insotitorii mei de ieri, nu mai termina cu superlativele; nu-si putea imagina ca aici exista asa frumuseti! Uimiti erau si botanistii suedezi intalniti aici anul trecut, primavara, cand turmele inca nu urcasera la munte. Si uimiti ar fi fost de minunile florale si insotitorii mei de ieri daca ar fi vazut-o in vremurile de glorie, cand nu era devastata de gurile flamande de iarba grasa si de greutatea copitele boilor din Ocolis si nu era „decorata” cu baligi! Daca ar fi vazut-o impodobita cu mii de gentiane si de alte zeci, poate sute de specii de flori si plante. Ce dureros ca dupa ce inimosul Alin Rosca din Turda , cu trupa sa de ecologisti au refacut gardul protector, la doar cateva zile el a fost spulberat. 

Am avut in aceste zile, asa cum banuiam , cum am avut mai inainte in Bucegi: Si bucurii si tristeti! 

BUCURIA sa intalnesc „face to face”, sa stam seara „la un pahar de bere si un butoi de vorbe” si in Crai si in Ciucas, cativa alpinetzi, Oameni (ati remarcat: cu O mare!) despre care stiam din ce scriau pe lista sau pe personala ca iubesc si prin fapte nu doar in vorbe MUNTELE!

BUCURIA ca datorita unuia din grupul meu, Gheo,(pe care nu-l stiti caci doar citeste nu si scrie pe lista Alpinet), Muntele s-a eliberat nu de cateva pungi de gunoaie ci de cate un sac mare, umplut zilnic, cu incepere inca de la urcus, nu doar din a 2-a parte a traseului, cum obisnuiam eu. Si nu era deloc usor sa ai si sacul cu tine in locuri mai dificile. Norocul era ca un altul din grup, Dragos B, a adus si saci de rafie, sa-i „protejam” pe cei de plastic, sa nu pierdem din „pretioasa comoara”! 

BUCURIA revederii unor locuri atat de dragi, atat de cunoscute, de care dorul nu se potoleste niciodata.

BUCURIA de a gasi in jurnalul refugiilor cuvinte frumoase la adresa Altetei Sale Piatra si a celor care au construit acele „cuiburi de vulturi”. 

tristeti… Cele pe care cu durere, le-ati intalnit si relatatsi unii dintre voi: galagie, gunoaie, subcultura, „civilizatia” celor 4 roti, a banului, a casetofonului si boxelor care sa anihileze „suparatoarea” liniste a Muntelui. 

tristetea ca si in „locuri sfinte” ajung dintre cei despre care Petre Goja din Baia Mare scria: „omul murdareste locul”! 

Adaos din toamna 2015, un mesaj adresat celor care organizeaza concuersuri de biciclete pe poteci de munte:

  Noi, care organizam Maratonul Apuseni, in preziua concursului  punem marcajele cu panglici si  adunam eventualele gunoaie, invitatii sa alerge pe poteci curate. Panglicile si eventuale gunoaie aruncate de concurenti (ff putine) le adunam PE TOATE  in  ziua concursului , dupa trecerea ultimilor concurenti! Voluntarii de pe traseu si inchizatorii au instructiuni clare. Si stim ca asa procedeaza si organizatorii altor maratoane de alergare; am fost si noi doi voluntari la cateva.

Cand gasim ce am gasit noi ieri pe poteci si drumuri din zona statiunii Muntele Baisorii, suntem deranjati din doua motive:

1. Sunt persoane (mi-au spus mai multi) care cred ca sunt ramase dupa maratonul nostru.

2. Sunt gunoaie care agreseaza ochiul, la fel cu peturile si dozele de bere, de red-bull, etc. abandonate in natura de „porcus turisticus”.

Mi s-a spus de catre cineva ca acele panglici ale unor concursuri de MTB sunt lasate intentionat pentru cei care vor sa parcurga acel circuit in lunile dinainte sau de dupa concurs.  Gasisem si panglici decolorate de soare, asadar „cu vechime” !Si traseul nostru de MA  e parcurs de unii inainte sau dupa. Dar nu dirijati de panglici, ci:

-dupa track-ul luat de pe site-ul MA si introdus in GPS

– insotiti de cineva care cunoaste traseul,

-ghidati de textul scris despre traseu si la intersectii sau in zone mai „delicate” de acele indicatii cu vopsea.

Acele indicatii cu vopsea (sageti, X-uri, etc)  sunt ca si indicatoarele rutiere de pe sosele. Pe sosele nu deranjeaza indicatoarele rutiere, ci gunoaiele aruncate, abandonate de romanii necivilizati. Dar -dupa concurs- panglicile atarnate de crengi de copaci- noi, cei care iubim si respectam natura-  le consideram gunoaie ! Sper ca ne  intelegeti si sunteti de acord ! Mergem pe poteci de munte- per pedes sau cu MTB sa admiram natura, nu gunoaie ! Sa ne bucuram  de verdele ierbii si cetinilor, nu sa ne intristam si sa ne revoltam de gunoaiele atarnate de crengi  ! 

De la bunici am auzit prima data expresia ce suna   „OMUL SFINTESTE LOCUL”. Cei carora li se potriveste ultima afirmatie sunt, din pacate, tot mai putini. 

Muntele se bucura ca urca inca si de acestia pe potecile Sale. Da Doamne sa fie tot mai multi, Muntele sa nu fie abandonat babarilor, acelor ne/oameni care murdaresc locul !.