Nonconformistii

Despre catzaratori si alpinisti care au refuzat sa se incadreze in reagulamente sau au iesit din ele si din tipare rigide, reusind performante, aducand noul in domeniu. 

Motto: Imposibil este doar ceea ce nu ne incumetam sa abordam.

Frederick cel Mare

In toate domeniile progresul l-au adus/il aduc nonconformistii, acei oameni nedisciplinati, iscoditori, cartitori, bombanitori, care nu se multumesc cu „asa se face, asa se obisnuieste, asa trebuie…”. Lor nu le place „ceva”, ei isi pun intrebari, ei cauta noi solutii, ei sparg tipare, socheaza, sunt considerati nebuni ( caci e o nebunie sa te pui contra tuturor), dar nu se lasa si… pana la urma reusesc. Din nebuni devin inteligenti, port drapele ale progresului, din „sinucigasi” devin eroi. Nonconformisti, „sinucigasi” dar aducatori de progres au fost, sunt, vor fi si „in lumea noastra”. Daca esuau tragic, sinucigasi ar fi fost considerati Heckmaer, Vorg, Harrer si Kasparek

cand au abordat „Capcaunul” ( Eigernordwand-ul) in 1938, in ciuda interdictiei autoritatilor cantonale. Dar pentru ca au ajuns sus vii, au devenit eroi! Sinucigas ar fi fost Hermann Buhl cand a urcat petetele Watzmann singur, noaptea, iarna, declarand apoi ” Acum nu-mi mai e frica de Nanga”. Si tot nebun, sinucigas ar fi fost considerat daca nu reusea acea uluitoare ascensiune solitara cu o noapte sub cerul liber pe Nanga Parbat. Si tot sinucigas ar fi fost etichetat si Reinhold Messner cand a urcat singur Peretele sudic din Marmolada si a introdus stilul alpin in Himalaya, care a demonstrat ca se poate urca Everestul fara oxigen. Neconformisti au fost cei care au imaginat si perfectionat tehnica

asigurarilor mobile. 

Si exemplele ar putea continua si cu unele de la noi: Traseul Sperantei rot-punct Dan Borcea in iulie ’91, Albastra directa iarna, solitar, 10 ore, Marius Gane; la fel Albastra Mosului in 21 dec.’91, tot solitar Ionel Ene care avea atunci doar 16 ani!!!, escalada solitara al traseului Memorialul „Emilian Cristea”, realizata de Cornel Sain, escalada in conditii dure a Fisurii Mult Dorite in 2 ian.1992 de catre Bogdan Dudau, ascensiunile de exceptie ale lui Dan Florescu si altele ulterioare. E adevarat ca limita dintre reusita/nereusita e foarte ingusta; fara curaj, nu ai face nimic, a avea prea mult curaj, inseamna a-ti asuma mai multe riscuri, a incalca mai multe reguli. Dar „Acela care ar respecta intocmai toate regulile de prudenta invatate, ar ramane in mod practic condamnat la inactivitate” – ne spune Lionel Terray.

De conformism/neconformism vorbeste intr-un interviu revistei „Alpin info” de Leslie Fucsko, presedinte al prestigiosuluiGHM care acorda anual tofeul „Pioletul de aur”.Dau cateva citate:

-„am inceput sa ma catar solitar, deoarece nu mai vroia nimeni sa se catere cu mine. Devenisem un proscris in Oradea fiindca nu puteam sa pastrez linia standard care era impusa… am fost excus din club… am fost apoi rugat sa revin”. Exclus din Clubul IPGG, devenit apoi U Buc, a fost si Vlad Petcu- pentru ca a urcat Fisura Artei solitar. Tot nonconformist a fost si Octavian Bratila- ” Bulinel”, cand lua cate un incepator ca secund in trasee deloc usoare sau si mai mult, sa-l ajute sa pitoneze sesari!!! Si tot el era nonconformist cand, in acea perioada, a avut curajul sa dea traseelor sale nume ca „Ave Maria, Calvaria, Solidaritatea, Madona Neagra.” Si tot nonconformisti au fost alpinistii clubului Sanatatea Bucuresti: Nicolae Dini-„Tapirul”, Radu Slavoaca si altii, care au incercat sa-i coalizeze pe alpinisti la o actiune de reformare a alpinismului romanesc inchistat in tiparele Federatiei, sa se revina la Clubul Alpin Roman. Degeaba! Au urmat doar promisiuni neonorate: ” se va tine seama de propuneri, se vor lua masuri…”

Si in Clubul U Cluj, din care faceam parte au fost nonconformisti.

La unele iesiri din tipare” se mai inchideau ochii, la altele nu : eram in Cheile Bicazului cand Vali si Ghighi, din conducerea clubului, au trimis acasa pe trei tineri, buni cataratori care s-au dus si au facut „pe furis” Fisura Artei, in care oficial, avand doar categoria „tineret” ( a III-a) nu aveau voie. Un nonconformist a fost si clujeanul Ghitza Pop, unul dintre pionierii stilului free in Carpati. Noncoformist a fost si Cuxi.Am aflat mai multe post-mortem din jurnalul sau devenit apoi carte apreciata. Tot nonconformist am fost si eu cand,- desi nu avea dreptul „dupa regulament”, am acceptat sa ma catar cu Cuxi in Lespezile Lirei si Scorpion, caci pentru Albastra nu a avut rabdarea sa ma astepte si a facut-o cu unul care nu era macar de nivelul sau. Mai in gluma, mai in serios, as putea spune ca neconformist a fost si prietenul meu Szabolcs Hargytai -„Dome” (si poate si altii), care atunci cand a preluat conducerea unui club de alpinism, a vrut sa rupa cu traditia existanta acolo pana la el: „baietii buni pe stanca, sa fie buni si la chefuri”. Si daca nu a reusit, atunci si-a crescut el altii, care sa duca viata sportiva. 

Nonconformistii din cluburi se plangeau, cum o face si Leslie in interviul din ALPIN info, ca antrenorii ii tineau incorsetati in niste regulamente. Dar nu antrenorii erau cei care au facut acele regulamente. Si incercati sa va puneti in situatia lor in caz de un accident. La mine acasa -desi nu eram antrenor- a sunat la usa pe la ora 6 dimineata un parinte venit de departe, al carui fiu, alpinist in clubul din care faceam parte, era la o sectia de Reanimare a Spitalului de urgenta. E adevarat ca nu mi-a spus „Ce ati facut cu fiul meu?” Dar nici bine nu m-am simtit. Stiu cat de tracasat de autoritati a fost antrenorul celor doi baieti care au placutza In Memoriam pe Brana Aeriana, precum si Dan Vasilescu, organizatorul acelui concurs. Si mai stiu si alte cazuri similare. Asa ca nu va mirati daca unii antrenori spuneau:” pleci din Club si pe urma faci ce-ti place”.Si acestia deveneau cei mai nonconformisti si din ambitia de a demonstra ce se poate face daca esti liber ca pasarea cerului. Caci Nietsche spunea: „Nimic nu reuseste acolo unde nu e si un pic de vanitate”. Iar Mugur Nicolae a scris pe Alpinet: „Muntele este ultimul bastion al libertatii, unde fiecare poate sa-si proiecteze adevaratul sau Eu interior, care in esenta esta bun”. Si multi dintre nonconformisti au demonstrat-o. Leslie e doar un exemplu, cu realizari de invidiat, dar care a demonstrat bunatate/altruism, a venit din Franta in Buila, Cheile Turzii, Cheile Folea sa arate si altora cum se face catararea acum. 

Eu i-am admirat intotdeauna pe nonconformisti, caci faceau ascensiuni de exceptie. Dar m-am si temut pentru ei, caci isi asumau riscuri mult mai mari. Caci ei nu asculta de Lionel Terray care spune „Sa risti, dar cu masura”. Ei asculta de Nansen:

„FARA RISCURI NU E LUPTA,

FARA LUPTA NU E VIATA”