CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

14. In memoriam

Eugen Seracin

Dascăl iubit şi respectat de studenţi-  prestigios om de stiinţă- performer pe timp indelungat în alpinism 

Un confrate alpinist scria in vara anului 2001:

.”Cu vreo 7 ani in urma ma cataram in Herculane in „Creasta Capitanului” si la un moment dat in a treia regrupare am vazut doi oameni in varsta . Pe unul din ei il cunoasteam .Era Dl Seracin…….Nu stiu exact ce varsta avea dar ce pot spune , e ca sunt putini cei care se mai catara la varsta lor.”

Dl.Profesor Univ. EUGEN SERACIN avea atunci 66 ani. E nascut in 28 nov. 1928.

Si nu doar ca se catara la o varsta la care altii au renuntat de decenii la catarare, dar a si pitonat inca ! Traseul „Veteranii”, unul nu usor, l-a pitonat cand avea in jur de 70 de ani, impreuna cu prietenul sau – colonelul Aurel Neron. 

Despre Domnia Sa as putea scrie mult, merita asa ceva, nu ii stiu insa toate performantele. Dar stiu ca a efectuat un numar impresionant d emare de escalade dificile, are in palmares  premiere alpine, ascensiuni in Alpi, ca a parcurs iarna de 6 ori Creasta Fagarasului, ca i s-a acordat pe merit titlul de „Maestru al Sportului” – ramura Alpinism … 

Am urcat de multe ori in faţa sau in urma Sa in mari trasee din Carpati, am participat impreuna la tabere de vara de catarare ale studentilor timisoreni  indrumati de Domnia Sa si ale clujenilor, la o actiune de salvare a unei fete din clubul Poli TM, din Umerii Pietrei Craiului. Mi-a povestit Gabi Saplacan, in „Bivuacul 4” din „Albastra lui Floricioiu”, cum, in urma cu trei zile, acolo a fost „dormitor” pentru o noapte, pentru trei timisoreni (unul era el, Gabi ); „sef de dormitor”: Dl. Prof. SERACIN. Era pe inserat, capul de coarda al primei echipe ( Ocsi Ilyes ) iesise in Creasta Vaii Albe. Dansul ar fi putut iesi in mod sigur, dar n-a vrut sa-i lase pe alti doi in traseu si … cred ca a dorit sa-si ofere bucuria – peste ani amintirea- unei nopti de vara in Fisura Albastra. De fapt am aflat ca a mai dormit o noapte in perete, in „Albastra Mosului”.

As avea multe cuvinte de admiratie la adresa d-lui prof. Seracin. Impunea stimă prin calmul sau in orice situatie, prin tactul cu care stia sa rezolve diferite neintelegeri la alpiniade. Pentru orice traseu se pregatea cu seriozitate, urca incet/meticulous, savurand parca fiecare priza. Ne uimea mereu cu forma in care se afla, trecea cu dezinvoltura pasaje unde altii aveau probleme.

Eu am sa-i reprosez doar un singur lucru d-lui profesor: marea sa modestie, prea mare, cum imi spunea si Coco Galescu, in Cheile Turzii. Tot Coco Galescu, a scris in nov. 2003:

” Vineri, 28 noiembrie, D-ul profesor Eugen Seracin, parintele alpinismului banatean, autor a numeroase premiere in alpinism, a implinit frumoasa varsta de 75 de ani. Caracterul, integritatea morala si personalitatea sa l-au facut de-a lungul timpului un personaj foarte iubit in lumea alpinismului romanesc. In ciuda unor probleme de sanatate, D-nul profesor este inca prezent pe traseele din Herculane, lupta sa fiind un model de perseverenta si adevarata pasiune pentru munte.

La aniversarea sa au tinut sa fie prezenti alpinisti de la cluburile de alpinism din Banat dar si fosti membri ai Clubului Universitatea , care locuiesc in Germania. Acestia din urma au parcurs intreaga distanta din Germania pana in Romania doar pentru a-i adresa D-lui profesor ” La multi ani ! „. Alti alpinisti banateni care locuiesc in Statele Unite, Canada, Germania, Franta, au vorbit ore intregi cu Domnia Sa  la telefon. Aprecierea de care se bucura ca om este deasupra oricaror performante alpine. In paralel cu activitatea sportiva D-ul Seracin a realizat si o respectabila cariera profesionala. Perioada sa de glorie s-a suprapus, din nefericire, cu vremuri politice nefaste pentru performante internationale, lucru valabil si in cazul altor mari alpinisti romani. D-nul profesor Seracin face cinste alpinismului romanesc prin modestia sa, dar si prin seriozitatea cu care s-a ocupat de munte si de elevii pe care i-a instruit. Sa-i dea Dumnezeu sanatatea si puterea cu care sa scrie cartea amintirilor sale de alpinist, informatie de care multi am avea nevoie.”

Nota din 2008: Dl.profesor a reusit sa-si publice cartea. E intitulata  „Omul, Muntele si Alpinismul. Trasee si intamplari adevarate”.( A scos mai apoi şi o a 2-a ediţie ) Nu e o carte ca alte carti de memorii. Il recunoastem: cartea e scrisa de un inginer, de un om de stiinta. Ca dovada e si faptul ca  foloseste -prea des dupa parerea mea-  titlurile academice si stiintifice :ing, dr.ing, sef de lucrari, etc.  si ca scrie mai intai numele, nu prenumele, acesta  fiind de multe ori doar intiala  celor cu care se căţăra. Cu respectul cuvenit, am avut curaj să-i spun părerea. Şi m-am bucurat ca la ediţia a 2-a a ţinut seama de opinia mea. Cartea e „seaca”;  evenimentelor si intamplarilor  pe care altii (eu de ex !) le-ar fi relatat mai pe larg, „poetic” sau dramatic, cu epitete si adjective, Domnia Sa le acorda doar cateva randuri sobre. Dar cartea  e „densa”! E plina de informatii. E o schita de istorie a alpinismului timisorean. E si un ghid cu schitzele acelor muuulte trasee alpine urcate de dansul si de acei multi tineri sau mai putin tineri pe care i-a initiat in catarare si i-a dus pe culmile performantei sportive.

Nu prea stiu alt om  care sa i se asemene prin biografie: adica sa fi fost de-a-lungul vietii si dascal iubit si respectat de studenti si prestigios om de stiinta si performer pe timp indelungat in sport. Acestia au fost  „stâlpii-trepied” egali ca rezistenta pe tot parcursul vietii Domniei Sale. Pentru  pasiunea si tenacitatea cu care s-a daruit  stiintei, invatamantului tehnic superior si sportului- este  un model, este si va ramane in inimile celor care i-au fost studenti, subalterni, colegi, camarazi de coarda.

In seara de 28 noiembrie 2008,la implinirea varstei de 80 de ani i s-a organizat la Timisoara o impresionanta aniversare. Cativa dintre fostii sai coechipieri ( Virgil Tiponut, Adi Glavan si alti cativa ) se aflau ca si mine la Balea, la un stagiu de formare in cunoasterea avalanselor condus de marele specialist francez Francois Sivardiere. Ne parea rau ca nu suntem si noi in sala in care era sarbatorit asa cum merita.Dar ne-am bucurat ca de la Balea-  din acel loc prin caree a trecut iarna de atatea ori venind si plecand mai departe pe creasta- sa-i auzim vocea, sa-l felicitam inca o data pentru tot ce a facut in viata, sa-i uram multa sanatate si numai satisfactii si bucurii.

In utimii ani ai vietii s-a luptat cu tenacitate cu o boala, tinand-o o vreme in frau. Dar in ziua de miercuri 18 dec.2013, am aflat ca sufletul sau a plecat in ultima  ascensiune, spre acele zari mai inalte spre care a urcat de atatea ori si trupul sau . Dumnezeu sa-l aba in grija sa. 

*****

 

Loading