Chemările Retezatului

Motto: Daca am vedea cu lacurile, stelele s-ar apropia,   intampinandu-ne la jumatatea drumului

LUCIAN BLAGA

Orice munte, prin el insusi, reprezinta o chemare pentru montaniarzi. Dar pe lângă atributele comune tuturor muntilor, fiecare are ceva „personal”, ceva in plus sau mai bine evidentiat decat la confratii săi. 

„Care este cel mai frumos munte din Romania?” a fost intrebarea lansata cu ani in urma telespectatorilor de indragita emisiune „Montan-Club” a TVR Iasi, patronata de Ticu Lacatusu. (Ce pacat ca se transmitea duminica, zi in care multi montaniarzi erau bineinteles pe munte!). Intrebarea era incitanta si in acelasi timp tentanta prin posibilitatea ca raspunsul, prin tragere la sorti, sa aduca un premiu „montan” din partea cunoscutei firme clujene de echipament de munte ATTA.

Dificila intrebare de mai sus mi-am pus-o si eu si mi-au adresat-o deseori si altii. Ea e similara cu cea adresata (si care n-ar trebui adresata !) copiilor: „Pe cine iubesti tu puisor mai mult: pe mama, tata, bunica sau bunicul ?”. Ei raspund de obicei diplomatic si sincer totodată: „Pe toti!”. 

Personal, consider ca Piatra Craiului este Craiasa Carpatilor Romanesti, iar Fagarasul este incontestabil Imparatul. Scriind acum despre Retezat sunt un inconsecvent, un nerecunoscator „perechii imperiale”? Nu! Pentru ca n-am trimis un raspuns la TVR Iasi, considerand ca toti trei muntii de mai sus se afla pe cea mai inalta treapta a podiumului. Dar am facut pariu si am castigat ca dupa numaratoarea voturilor pe locul I va iesi Retezatul ! 

Explicatia : Retezatul are numeroase chemari pe care ni le adreseaza si alte masive montane, dar si unele proprii: Nu e sălbatic ca Piatra Craiului, „unde te vrajeste frumusetea salbaticiei si te copleseste salbaticia frumusetii” (Mihai C.Vornicu), dar unde pandesc tot felul de capcane. Nu are vastitatea spatiilor fagarasene, acea lungime de zeci de kilometri de talazuri incremenite care cer stoice eforturi pentru a le parcurge.

Retezatul este mai „popular”, accesibil cu eforturi mai mici, fiind mai „adunat” si abordabil din mai multe directii. El are – cred -premiul I de popularitate. Este un parc si la figurat, de „plimbare” pentru familisti, pentru bunici si nepoti, pentru profesori cu elevii lor. Este insa si un parc national, declarat ca atare (primul din tară!) incă din 1935, prin staruintele savantului clujean Alexandru Borza. Consider ca chemarea Retezatului este in esenta Diversitatea in Armonie: creste domoale sau custuri; vai blande sau salbatice, caldari glaciare in trepte, panze de grohotisuri ciclopice, contraforturi de granit ce „sprijină” piscurile semete, covoare imense multicolore tzesute din miriade de flori, ciopoare de capre negre, ciudatele marmote si lacurile…. mai ales lacurile ! 

Aceste ochiuri de mare (cum le spun ciobanii) sunt in numar de 58 (dupa I.Pisota – Lacuri Glaciare din Carpatii Meridionali – Ed. Academiei 1971) – dupa alte surse 80 – in orice caz vreo 40 mari si mijlocii (Nae Popescu – „Muntii Retezat”). Ele reprezinta, se pare, principala chemare a acestui munte mirific. In nici un alt masiv nu putem vedea asa multe lacuri deodata, din acelasi punct / varf… Nicaieri lacurile alpine nu au atata farmec. Au nume de fete frumoase ca si ele: Bucura, Ana, Lia, Viorica, Florica… De la primul din ele se pare ca si-a imprumutat numele Bucura Dumbrava (Fanny Seculici, nascuta la Bratislava in 1868, dar stabilita in Bucuresti de la 5 ani si devenita apoi – pionier patimas al drumetiei in Carpatii romanesti.). Autorul obisnuitului „Cuvant inainte” la editia 1970 a acelei splendide „Cartea muntilor” a Bucurei Dumbravă, in loc sa ne lamureasca asupra originii numelui de adoptie al acesteia, (coincidenta sau nu cu numele lacului din Retezat?) face afirmatia hilara ca „Numele Bucura Dumbrava ne aduce aminte de racoarea lacurilor din Fagaras” (sic!). Tot in acest gen, de „informare” autorul cărtii „Omul si Muntele” afirma ca pseudonimul Bucura Dumbrava este ales din ingemanarea numelui a doua lacuri din Fagarasi” (sic !!). 

Cu exceptia Bucurei, celelalte lacuri se pare ca au fost „nasite” de Mihai Haret – un alt parinte al drumetiei in Carpati. In orice caz, el a utilizat pentru prima data in literatura turistica cele patru noi nume feminine, ca si hidronimele Taul Portii, TauI Agatat si Bucurelul, „fara insa ca autorul sa dea vreo indicatie asupra sursei de informare/inspiratie” asa cum precizeaza I. I. Dunareanu in notele sale (pag. 179) la editia pe care a ingrijit-o a unei selectii din opera turistica a lui Mihai Haret „Calator prin Munti” Editura Sport-Turism 1976. Intr-adevar, in calendarul (devenit apoi „Enciclopedia Turistica Romaneasca”) editat de Touring-Clubul Romaniei in 1934-1941, in nici unul din cele 6 articole scrise de Mihai Haret despre Muntii Retezat, din care unul (in vol.V – 1938, pag. 109) intitulat chiar „Lacurile Bucura”, nu precizeaza nimic despre originea numelor „surorilor” Bucurei. E posibil ca in acele vremuri ciobanii să le fi numit doar „Taurile Bucurei” cu precizarea doar „Taul Mare al Bucurei”. Intr-o situatie similara se afla in Muntii Rodnei Taurile Buhaescului, pe care un pasionat montaniard clujean – Maxim Pop- le-a botezat Ileana, Alina si Florica, „pentru a le scoate din anonimat” (Almanah turistic 1974 pag. 102) dar numele nu au intrat in constiinta turistica. 

Lacurile Retezatului au un aport substantial la situarea „in top” a masivului: Cel mai intins lac glaciar (Bucura, cu 8,86 ha – după I.Pisota) si alte 5 din primele 10 lacuri glaciare ale Romaniei (Zănoaga – 6,5 ha, Taul Negru 4,4; Gales 3,68 ha; Slavei 3,27 ha; Ana 3,13 ha). Tot in Retezat sunt situate primele 3 ca adancime maxima (Zanoaga 29 m; Taul Negru 24,8; Galesul 20,5 – după I. Pisota). De asemenea, primele doua ca lungime maxima (Bucura – 546 m, Zanoaga – 359 m). Taul dintre Brazi este considerat de multi ca fiind „cel mai straniu lac de munte din Carpati”. Taul Gemenele si Taul Negru se numara printre cele mai „dorite” lacuri, caci se afla in Rezervatia Stiintifica a Academiei, unde nu se poate patrunde decat cu aprobare speciala.

Tot in Retezat s-au depistat urmele celui mai lung ghetar de vale din Carpatii nostri – Lapusnicul: 9 km făra ghetarii de obarsie Peleaga si Bucura (4 km fiecare). 

O chemare a Retezatului o reprezintă si cascadele sale: Lolaia, Ciomfu, Stanisoara, Lapusnicul, Pietrele si altele mai mici, dar cu mult farmec. 

In Muntii Retezat ne cheamă si varfurile – două din ele, „ne-retezate”, Peleaga (2509 m) si Papusa (2508 m), situandu-se printre cele 13 varfuri de peste 2500 de metri ale Carpatilor romanesti. Ne cheama si Judele, Custura, Varful Mare…. si bineinteles Retezatul ! Forma lui, parca taiata de palosul unui urias a nascut legende si ele i-au adus celebritatea si extinderea numelui sau la intreg masivul.

Nu insist asupra altor chemari ale Retezatului: gingasele flori, bogatele jnepenisuri, batranii zambri (Pinus Cembra), ciudatele „borduri”, elegantele capre negre, misterioasele marmote….

Toti montaniarzii au amintiri frumoase despre Retezat, despre diversitatea si armonia peisajului sau. Fiecare are insa si amintiri personale mai deosebite, unele relatate in paginile Muntilor Carpati – o traversare de neuitat, pe schiuri, a masivului, cu riscuri, peripetii, dar cu mult farmec pe o zapada „purpurie” (Nae Popescu).

Si mie imi staruie in memorie atatea clipe minunate petrecute in imparatia Retezatului…

Nu se poate uita o ora de meditatie in singuratate, pe un stei granitic, ridicat din marea de jnepeni uriasi, pe malul Taului Negru, dar nici emotiile starnite pe poteca ingusta dintre Cabana Academiei si Lacul Gemenele, de aburii ridicati dintr-o balega de urs… Nu se poate uita acel plapand fir de Pinus Cembra, de doar 10-15 cm. inaltime, de la marginea aceleiasi poteci, pe care inginerul Iacob, seful de atunci al Statiunii de cercetari Gemenele, ne-a rugat sa i-l fotografiem, dand la o parte lespezile cu care il ocrotea de un eventual pas neglijent… Oare cum o fi aratand acum, dupa aproape 50 de ani?

Alt moment de neuitat: vara anului 1976, cand impreună cu speologul clujean Valentin Craciun (autorul primului album foto in intregime color aI Muntilor Retezat, tiparit in 1981) am constatat cu bucurie ca marmotele recolonizate in Retezat in vara anului 1973 (eliberate pe „Fatza Retezatului”) se simt acasa si in Caldarea Bucurei, speriindu-i si contrariindu-i pe cei neavizati, care nu mai vazuseră „astfel de șobolani uriași” !!. 

Alpinistii veterani nu pot uita acele mult indragite alpiniade din vacantele studentesti de iarna, pe care profesorii Eugen Seracin, Mociulschi, Radoslav, Emil Luzan si studentii lor de la „Poli” Timisoara le organizau in Retezat, si care se desfasurau intr-o atmosfera de camaraderie si fair-play. Multi alpinisti – mai ales studentii – si-au facut in aceste ocazii „ucenicia” intr-ale iernii.

Nu se pot uita micul si marele „raliu al varfurilor”, dar nici capricioasa Muchie Mare din Coltii Pelegii, care ne astepta uneori cu vant ce tinea scaritele la orizontala, cu geruri de Polul Nord, cu „tencuială” groasa de omat peste prize si pitoane – muchie in care după ce invingeam cu greu doar 8 lungimi de coardă, ne intrebam cum o fi in Himalaya… 

Retezatul ne cheama si cu amintirea acelor coborari pe schiuri, in slalom de vis, un adevarat schi alpin – adica in caldare alpina, prin zapada imaculata, printre steiuri de piatra si batranii zambri, peste campurile de jnepeni acoperite de plapuma alba, spre Bordul Tomii si apoi spre Gentiana, acea cabanuta atat de calda si primitoare, marita, reparata si ingrijita in ultimii ani de un club de adevarati montaniarzi.

Ne cheama locurile unde depunem un gand pios, o floare sau o crenguta de jneapan, in locurile unde au cazut prieteni: la Cabana Pietrele -Aurel lrimia (14 martie 1970); langa cascada Pietrele – Alexandru Bradut Serban -„Cuxi” (11 februarie 1983), pe varful Papusa – Mircea Nicoara (3 martie 1987); in Valea Mariii – Vasile Atomii si coechipierii lui Daniel Rizea, Nicolae Naghi si Ion Băltarețu, rapusi de avalansa tot in iarna 1987…

Coborand, de multe ori „per pedes”, de la Carnic la Ohaba de Sub Piatra, dar uneori si pe schiuri, impingand din bete, in pas de patinaj sau remorcati de o sanie, revedeam filmul zilelor traite in mirifica lume a Retezatului si ne faceam deja planuri pentru data viitoare…. Pe drum, prin gari, in trenuri de noapte, apoi acasa, ne chemau deja inapoi amintirile apusurilor insangerate, cerului instelat al noptii, rasariturilor aurite urmate de acel cer „albastru de Retezat” cum l-a numit un prieten intr-un octombrie.

Acest cer nu-l putem totusi privi cu lacurile, cum dorea Poetul. Dar privind intr-unul din acele fermecatoare intinderi de ape cristaline ale Retezatului, vedem cerul la picioarele noastre. Ne amintim atunci ca tot Lucian Blaga a scria: „Asadar Muntele este aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine”.