Căutând rhododendronii şi găsind…

Relatarea unei ture pe creasta Rodnei in cautarea covoarelor de smardar; nu le-am gasit „acasa” ca in alti ani, nu am avut aceasta bucurie, dar din pacate am avut tristeti, am gasit din nou Muntele agresat si pangarit..

Intr-o tura pe creasta Rodnei din 2-4 iulie 2004 cu Sabin Muresan si Adi Petrescu am gasit mai toti versantii „in flacari ” ! Ceva greu de descris in cuvinte, asa ca atunci aparatele foto au facut ce faceau si sufletele noastre: au acceptat cu bucurie acel cadou al Muntelui.

In planurile noastre ce le facem de obicei pe 3 luni inainte, in 30 iunie-1 iulie 2007, asa cum stiti multi dintre voi, era trecut: ” Tura de rhodo in Rodnei”. Din motive de previziuni sumbre meteo (care de fapt nu s-au adeverit decat in mica parte- ne-a scris asta Laci care a fost atunci acolo !)- am inversat tura cu cea urmatoare din Apuseni.

Vineri 6 iulie 2007, la ora 18 plecam din Cluj in formatie de 3. De data asta previziunile anuntau soare de sambata 7 iulie! Insa nu s-au adeverit ! Soarele a intarziat cu 24 de ore. In Maramures ploua „cu galeata”. Insa, ca la un semn magic, ploaia se opreste la ora 21.30 cand ma imbracam cu geaca lui Flaviu ( a mea era in portbagaj!) sa pot iesi din masina si sa intru la amabilele gazde ale masinii noastre, familia Hojda din Moisei, in curtea carora o parcasem in 2004 pe Matilda. Il parcam acum pe TOM si nu mai cerem gazduire si noi cum am fi facut daca ploaia nu inceta, ci pornim cu rucsacii in spinare pe Izvorul lui Dragos. Dupa vreo 2 km., fara a face noi semn, opreste langa noi un ARO si soferul si sotia lui ne indeamna sa urcam. Ce mica e lumea ! Aflam ca-s veri cu  gazda lui TOM si ne duc inca vreo 3 km pana la poarta rezervatiei stiintifice unde era in plan sa campam prima noapte, cum facusem si in urma cu 3 ani. Cu greu accepta sa platim. Ii arata apoi lui Flaviu izvorul de apa potabila. Intre timp eu si Marlene montam rapid cortul, caci ploaia incepe iarasi ! Mai inainte aflasem si vesti rele prin telefon de la celelalte doua echipe din Club cu care urma sa facem undeva jonctiunea si cercul de „Gipfelkuss” : Mircea si Dia erau blocati de ploi si vant puternic de vineri dimineata in cort langa statia Meteo Iezerul Pietrosu ; studentii geografi Mihnea, Liana, Lucian si Cristina de joi seara la extremitatea estica a masivului, undeva intre Stanistea si Cobasel.

Sambata dimineata cerul nu e senin cum promiteau prognozele. Constatam ca langa gardul rezervatiei s-au ridicat cateva pensiuni, inca ne-inaugurate. Ni se spusese ca in curand va fi asfalt pana aici. Mai e o fundatie si gramezi de pietris si materiale si inauntrul Rezervatiei !!?? . Cu aprobarea Administratiei Parcului ? Sau cu :”Ridicam cabana, platim amenda ca nu e mare, nu ne demoleaza nimeni si ne scoatem apoi banii inzecit !”

Din moment ce nu mai ploua, la ora 8 pornim. Iarba e uda, copacii si tufisurile se scutura pe noi. Intre 9.30- 10 facem pauza langa „Casa Laborator a Academiei R.S Romania”. Preluata acum si reparata (acoperis nou de sindrila) de Ocolul Silvic Borsa. Banuim cu ce scopuri, mai ales ca pe perete troneaza indemnul catre turisti ” Nu deranjati VANATUL !”. Nu-l vom deranja, caci nu avem pusti ca cei care beneficiaza de cazare aici, ca moiseenii, borsenii si baimarenii ! Si pentru ca.. nu mai prea exista VANAT ! Alta data erau ciopoare mari de capre negre. Azi si maine nu vom vedea niciuna si nici macar urme….

Ne e ciuda ca si de data asta, parcurgem cea mai superba zona a crestei Rodnei: Golgota (Culmea Hotarului) -Pietrosu pe vreme nefavorabila pentru foto. Apar unele petice promitatoare de cer albastru , dar cetzurile inca predomina. Insa urca pe masura ce urcam si noi, asa ca nu inaintam „ca orbeții”. La ora 13 suntem pe varf. In curand se elibereaza si el de neguri, caci dadusem jertfa zeilor: husele de protectie anti-ploaie/anti apa de pe braduti de pe rucsacul lui Flaviu si apoi si de pe al meu…au fost smulse de vantul ce batea in rafale turbate. Am cerut iertare Muntelui ca l-am poluat (dar ne-am revansat adunand ca si an alte dati pet-uri lasate de „porcus turisticus”) si i-am multumit ca ne-a mai invat ceva: pe vant puternic sa nu ne bazam doar pe elasticele huselor !

In Saua Pietrosu ne imbratisam cu Dia si Mircea. Pe Dia o certam ca are rucsac prea greu pentru o studenta iesita din sesiune. O asteptam pana urca si ea pe varf, cu alti drumeti cu rucsaci mici veniti dinspre Iezer. Intr-o pauza pe panta Buhaescului Mare, am mai usurat rucsacul Diei, ca sa poata merge in ritm normal, in ritmul nostru.. Caci avem intentia ca daca nu va mai veni vreo ploaie mare, sa mergem pana la ora 21, estimand ca vom ajunge la locul de campare de sub Saua Gargalau- unde sunt izvoare permanente. Albastrul invinge treptat griul. Nu mai sunt nori urati, ci nori fotogenici. Vremea devine excelenta pentru mers pe munte: racoroasa, cu briza care ne scuteste de transpiratia din alte ture ale acestei veri caniculare. Briza care deseori redevine vant nebun care insa mai si asculta de ruga cantecului si a noastra : „vantule, vant nebun ! Stai, o vorba sa-ti spun…”

Caciula vf. Buhaescu Mare ramane in stanga, ale lui Buhaescu Mic si Rebra (ordinea corecta !) raman in dreapta. Unde sunt campurile de rhodo ? Doar ici-colo cate un fir ! Am venit prea tarziu ? Erau „la apogeu” cand noi eram pe Farcau-Mihailecu? Cand eram in Vrancei- Penteleu-Ciucas-Grohotisu ? Cand eram in Buila ? Dar nici pe acolo nu am vazut campuri de smardar, „munte rosu” ca in alti ani ! E un efect al secetei ?

In Tarnita „La Cruce” nu mai e demult cruce, dar nu mai este nici panoul cu o schita „de râsul curcilor” a zonei.

In Saua Obarsia Rebrei o intrebam pe Dia ce varianta prefera: pe jos, prin Zanoaga Catzanilor sau pe sus, peste Cormaia si Repedea ? Cunoscand faptul ca la ea Trupul e dominat de Spirit, am primit raspunsul ce-l asteptam: „Pe sus !”. Si din nou am facut o lectie de geografie: varfurile crestei Rodnei, lungile picioare sudice: cel ce ” pleaca” din Cormaia cu varfurile Țapu- Pietros si din Repedea: Nedeia Strajii- Jneapanu- Laptelui- Rabla. In zare: Țibleșul, Șerbanu si Pop Ivan, Farcăul si Mihailecu, Toroioaga, Călimanii, Bârgaul…

Popas la minunatul izvor din Tarnita „La Caărți”: Fantana lui Râțifoi. Pozam din nou „cartile” cu file de piatra. Dintre noi cinci doar Mircea si Dia nu au fost in trupa de 16 car-isti universitari clujeni asta iarna, cand aici am montat cele 8 corturi. … Negoiesele raman in dreapta, Puzdrele in stanga, Aniesul si Laptele tot in dreapta. Din Saua Laptelui le arat zidurile- ruina ale fostei cabane Puzdra 2…Alta „treaba ca la romani” ! Urcam varfurile muntelui Galațu, de unde admiram si fotografiem culorile apusului. Apoi mergem relaxati pe acel fost drum minier numit acum de multi „Bulevardul”.. La ora 21.40 incepem montarea corturilor. Folosim ancore suplimentare, punem bolovani pe tzarusi sa nu-i smulga vantul. Dar vantul era obosit dupa noptile trecute. Ne-a lasat sa dormim adanc. Insa in noaptea precedenta le-a produs insomnie Diei si lui Mircea si demolase unul din corturile trupei geografilor. Acestia, avand cam multe haine ude si satui de asteptarea vremii bune, dupa pranz, la intrebarea „Pe unde sunteti?” au raspuns ” In tren…”. Ne pare foarte rau de ei ! Ce bucurie ar fi fost sa ne intalnim si cu ei si sa facem un cerc mare pentru „BergKuss” !

Am hotarat seara ca duminica dimineata desteptarea va fi la ora… „de voie”!! Desteptarea nu ne-o mai da celularul, ci Soarele! Un cer incredibil de senin si de albastru. Bun venit !Iti multumim ! Desi ai intarziat cu 24 de ore !

Mircea cu Dia au azi o etapa mai scurta: numai pana la Lala Mic. Si doar luni sa ajunga la Valea Blaznei-Sant. Eu, Marlene si Flaviu vom cobori, dar nu direct, caci vremea e minunata. Urcam Gargalaul unde ne despartim cu regret si invidie pozitiva de Mircea si Dia. Cotim la stanga pe superba culme (picior) nordica a acestui varf, varf pe care l-am urcat si coborat in toate anotimpurile. Ne bucuram ca norii ce apar pe cer sunt doar „nori de vreme buna”. Ne intristeaza imaginea agresata a Taului Stiol ce-l zarim mereu „sub noi” inspre stanga. Mai ales ca banuim/zarim masini si focuri ale grataragiilor. Ajunsi langa lac, „admiram” operele si consecintele grandomaniei si infumurarii unui fost primar tembel: barajul, noul canal de scurgere, pet-uri, doze de bere, vetre de foc, jnepeni masacrati cu securea si drujbe !

Unii borseni care beneficiaza de „realizărili mareţe” ale micului ceausescu local, sunt prezenti . Unii langa focuri, altii langa masina cu nr de MM.. De undeva de sus (!!!), pe o varianta mai spectaculoasa (!!), apar doua jeep-uri . Ne apropiem, le pozam cat mai discret. Au numere „straineze”, dar fireste ca cei care au coborat din ele vorbesc romaneste. Peste vreo 30 de minute ne vor ajunge din urma si vom „admira” cum trec prin baltoace sau cum le ocolesc, cum iarba devine noroi in urma lor. Vom vedea si mai jos n variante de ocolire a zonei in care s-a incercat blocarea accesului auto ! Blocare … de forma, ca sa poata spune cei platiti de noi : „ne-am facut datoria” ! Caci rangerii, jandarmii, cei platiti a aplica legea sunt tot localnici… „Cainii latra, caravana (de jeep-uri vara si snow-mobile iarna !) trece”.

Coboram pe la Cascada Cailor. Frumoasa cum o stim ! Dar si agresata cum o stim ! Grataragii, manele, gunoaie. Macar aici nu flutura steagul UE cum flutura pe stanele „europene” din saua Stiol !

Am cautat rhododendronii si am gasit agresori ai Muntelui. Ce pacat ca din tura asta nu ne intoarcem doar cu bucurii, ci si cu un gust amar.