CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

19. Alte „Annapurne”

Bisericuţe din Ţara Lăpuşului

O tura pe Tibles si pe la bisericute de lemn din Tara Lapusului, in vacanta de Pasti 2003.

Motto: Nu poate savura pitorescul unui loc decat cineva care nu traieste in locul acela. 

Andrei Plesu

Ca montaniarzi, iubim cu pasiune Muntele, care pentru noi intruchipeaza Frumosul si Libertatea. Dar iubim desigur si alte frumuseti intalnite in cale, ne oprim si la ele sau chiar le cautam in mod special. Caci vom gasi Frumosul si in alt peisaj decat in cel montan: noi nu traim in locul acela. Si ne amintim si ca marele Rodin spunea ca „Frumusetea exista oriunde; nu ea este cea care ne lipseste, ci ochiul nostru nu stie s-o descopere intotdeauna.” Eu as spune „ochiul si sufletul”. Si este valabil si privitor la oameni. Ce frumuseti descoperi uneori -daca ai ochi, suflet si rabdare- in cate o fiinta ce parea neinteresanta…

De trei ani incoace -unii stiti asta- in vacanta de Pasti vizitam unul-doi munti in „blana de leopard”- blana lor de primavara, cu peisajul lor tonic de revenire brusca la viata. Dar si biserici vechi de lemn din Ardeal, in sate si catune, multe ascunse in cotloane de uitare dar si de frumusete si puritate. Si asistam la Sfanta Slujba de Inviere intr-unul din aceste lacasuri, alaturi de oamenii locului, care se mira dar se si bucura de gestul nostru.

Langa acele bisericute seculare, majoritatea deja doar muzee- te bucuri de ce vezi, de zveltete, de arhitectura, de gustul si talentul artistic al unor mesteri-tarani fara scoala, de incadrarea lor in peisaj, dar te si intristezi de soarta multora dintre ele. Toate acele simtaminte traite acolo sunt greu de redat in cuvinte. Trebuie sa le incerci, sa le simti. Un duş binefacator pentru Suflet, o spalare-uitare a tot ce e urat si rau intre betoanele unde ne-a aruncat Soarta.

In Munte -cel mai eficient bioterapeut- ne incarcam cu energie, ne molipsim de pofta de viata de la firele de iarba ce parca le vezi crescand, de la florile ce-si desfac petalele sub privirile calde ale Soarelui si ale ochilor nostri flamanzi de Frumos…

Si te rogi Cerului sa nu intalnesti si motive de tristete sau de revolta. Ce bine ar fi ca toata tura sa fie numai si numai un lant de bucurii…

Avem „la activ” 147 de „săgeţi spre azur” din fabuloasa Tara a Maramuresului, a Salajului si de pe alte meleaguri ardelene. Unele chiar de pe aproape de Cluj, ca cele de la Agarbiciu, Paniceni, Somesul Rece, Apahida, Vechea, s.a. de existenta si frumusetea carora multi nu stiu.

In anul acesta ( 2003 ) am ales Tara Lapusului si a Chioarului: in plan, 50 de alte biserici vechi de lemn dintre care am reusit sa vizitam 25. Caci s-a suparat Matilda – batrana mea Dacie- ca am supraincarcat-o cu 5 persoane + bagajele si mai ales ca am bagat-o si pe pe drumuri rele, chiar si foarte rele. S-au mirat in ziua de 29 apr. cei de la autoservice ca nu ni s-a rupt de tot „caruţa in drum”- ( puntea spate).

Va enumar bisericutele in ordinea in care le-am vizitat: crucile sunt bisericute, unele sate avand doua:

Vineri: Cluj- Dej- Cheile Babei- Draghia+ -Peteritea+ – Vima Mica+ Razoare+ – Groape+. Retur la Razoare- Tg- Lapus- Rohia+ ( un colt de rai in care pluteste umbra lui Steinhardt- „parintele Nicolae”)- Boiereni++ Rogoz++- Lapus+ – Grosii Tiblesului. Am pus corturile la poalele muntelui, la confluenta vailor Bradul cu Prelucelor. Intre timp am admirat din masina o namila de urs pe care il deranjasem si urca pe coasta, nu prea grabit si cu pauze in care ne studiam reciproc.

Sambata: urcus spre refugiul Arcer. Ne-am amintit ca in urma cu 2 ani, in Sambata Mare, (seara am asistat la Slujba de Inviere la Manastirea Rohia) – ne-am intalnit aici cu barbatii familiei Goja, pasionati montaniarzi din Baia Mare. Seniorul era aproape octogenar, acum este. Cam fiecare aniversare din 24 iunie il gaseste pe un varf de munte: in anul trecut pe Pietrosul Rodnei! Cu ei era si camaradul lor de ture dr. Iancsi Moldovan din Satu Mare. Dansii coborau de pe Arcer-Tibles, noi urcam impreuna cu colegele Alina si Maria.

In poiana din culme ne-am reintalnit cu superbele luscuţe ( ghiocei bogati, numiti si „de gradina”- Leucojum vernum) cu una si uneori doua sau chiar trei flori pe fir, izolati sau in smocuri ca si narcisele, infratiti intru frumusete cu aparent banalele, insa mereu gingasele branduse. Radu, Luciana si Cristina nu mai vazusera asemenea minune. Marlene, ca si in alte dati, nu se putea abtine: poza, filma, exclama. De fapt, toti eram in extaz.

Refugiul Arcer, tot „in picioare”, dar tot trist, fara usi si fara ferestre, fara mobilier, cu sute de nume scrise cu taciuni de catre vizitatori. De la iesirea in golul alpin urcam pe un culoar cu zapada pana in saua dintre Vf. Arcer si Tibles. Superbe panorame spre muntii Maramuresului(ne aminteam de ture pe granita!) si Rodnei si Gutai. La coborare, eu, ca „cel mai apropiat de varsta copilariei”, am aplicat metoda „datului pe fundul pantalonilor”. Pana jos, mi s-au congelat fesele si „alte cele”, dar soarele si caldura bucuriei m-au incalzit si uscat…

Dupa coborare: din nou la Rogoz++, apoi Libotin+- Ungureni+- Cupseni++- Costeni++- Stoiceni+. Aici ne-a prins seara; ne-a placut totul, asa ca am pus corturile langa biserica de lemn – loc superb! La 23.30, trecand prin cimitirul din jurul vechii biserici, unde se aprinsesera si se aprindeau zeci de lumanari la morminte, am coborat dealul la biserica noua, pentru Slujba de Inviere. Am fost primiti ca oaspeti de onoare. Dimineata, dupa ce am iesit din cort, o pereche de oameni in varsta, urcau dealul spre noi, cu o farfurie cu oua colorate, cu tava cu prajituri si sticla cu „ceai de prune”. Ne-au marturisit ca seara se temusera ca suntem simpli „corturari”. Vazandu-ne apoi la Slujba de Inviere, s-au bucurat. Acum ne-am bucurat noi de gestul lor. Cum sa nu te bucuri ca mai exista Omenie in tara asta cu tot mai multi ne-oameni?

Duminica: Cu parere de rau am plecat din Stoiceni; oamenii insistau sa ramanem si pentru Slujba de Mosi ce urma a se oficia – cum aflasem si in alte sate- in biserica veche. Dobricu Lapusului++- Dumbrava+- Inau+- Tg-Lapus- Cernesti. Apoi pe ploaie: Bloaja( Izvoarele)++ ca si restul zilei – retur- Copalnic Manastur- Laschia+- Plopis+- Şurdeşti+- Siseşti (cu imensa biserica si muzeul memorial „Vasile Lucaciu- Leul din Sisesti)-……Cluj.

Ca si alta data, am constatat ca unele biserici de lemn semnalate in atlasul rutier Dimap nu exista in realitate: Fanate, Trestia, dar ca exista unele nesemnalate: Draghia+, Boiereni++, Stoiceni+ Rogoz++, Lapus+, Cupseni++, Inau+. Noi aflasem de ele din faza de documentare prealabila, din carti si albume. Care sunt cele mai faine dintre cele vizitate? Surdesti- pana de curand „cea mai zvelta constructie de lemn din Europa,( prin raportul inaltime 56 m/baza) intrecuta acum cu 2 m. de noua biserica a Manastirii Barsana din MM -58 m si de noua biserica de lemn din Săpânţa/ Peri -75 m) Plopis, Inau, Rogoz, Lapus, Laschia (unica din tura asta cu turn cu bulb!), Razoare…

Asa cum banuisem, mai ales daca am fi urcat cum doream si la/pe Creasta Cocosului- nu ne ajungea timpul pentru toate din Chioar- si tot ar fi trebuit inca o alta tura pentru ele. Dar si daca era timp bun, gemetele tot mai mari ale Matildei- tot ne induplecau/obligau sa ne intoarcem la Cluj, s-o ducem la „chirurgie”. Marti a fost cateva ore bune „pe masa de operatie” si ne-a mai usurat de cateva milioane, dar apoi „necheza” de dor de duca spre Ceahlau, unde ne vom bucura 4 zile de farmecul Olimpului Moldovei si ne vom intrista de nesimtirea umana. ****


Loading