Asteptand Lumina pe creste inzapezite

Lumina din Sfanta Noapte a Invierii Domnului e asteptata in fiecare primavara de fiecare suflet de crestin, indiferent cat de credincios este. Noi, ca si in alti cativa ani anteriori, în 2010 am asteptat Lumina  in Catedrala Alba a Muntelui, a carei bolta era plina de stele adevarate, nu pictate. La peste 2000 m altitudine, unde trupurile noastre nu simteau gerul de -13 gr.C,  caci sufletele  noastre radiau de caldura bucuriei de a fi Acasa, in familie, doar noi doi si Părinții Nostri- Carpații.   Imagini:

Așteptând Lumina pe creste înzăpezite

LOCUL: sub vf.Papusa

TRASEUL din acele 3 zile:  Cabana Voina-cabana Cuca- Gradisteanu- Papusa- Bătrana- vf.Rosu- vf. Iezeru Mare- Caţunu- Tărâţoasa-Văcarea- cabana Voina.

PARTICIPANTI: Dinu si Marlene Mititeanu

BIVUACURI IN CORT: -vineri la ora 24: langa stana Gradisteanu

                           -sambata la ora 12 ziua ! (din motive de vreme total nefavorabila): putin mai la nord de Spintecatura Papusii

                           -duminica ora 20: cu putin mai sus de stana Vacarea

VREMEA:  un sandvis: o superba, insorita, linistita zi  de duminica de Paste ( 12 ore pe schiuri )  intre doua zile  cu ceaţa deasa si  viscol (sambata)  si  lapovita si ploaie (luni).

ZAPADA: excelenta, pe un munte ce se preteaza de minune la a fi parcurs pe schiuri.

PLANURI   -cel mai „temerar”,  traseul cel  mai lung: din vf.Rosu sa coboram la dreapta spre Curmatura Oticului, apoi sa continuam pe lunga culme de legatura cu cu adevarata creasta fagarasana peste Oticu-Mezea-Caţunu- iar din Curmatura Brătilei*, fie sa coboram pe valea Dejanilor   spre  Recea,  satul copilariei mele, fie sa continuam pe „coada rasariteana” a Fagarasilor, pana la Rudariţa- Plaiu Foii. De aceea si lasasem masina in BV de unde am mers la Campulung cu autobuz.  De pe Comisu sau Lerescu, am fi putut chema un taxi din Zarnesti, sa ne astepte undeva cat mai aproape de Rudariţa, asa cum am facut cand am parcurs Sambata-Rudarita tot pe schiuri,

              – planul cel mai fain: cel realizat,relatat mai jos !,

               – planul  „de rezerva”: intreruperea turei pe vf. Bătrana  si coborarea spre Voina  pe lungul si tentantul Plaiul lui Patru,

               -varianta cea mai pesimista:  intoarcerea ” cu coada intre picioare” pe traseul de urcare.

*Nota: vara multi drumeti se opresc seara sa puna corturile in Curmatura Bratilei sau ziua sa caute apa. „Lacul” din acea sa e doar o balta ! iar in ghiduri nu scrie ca la 2-3 minute de coborat spre nord, se afla un izvor minunat !

INTALNIRI: – doua vagi urme de schiuri intre Tambura si Bătrana (cei doi au coborat probabil pe Plaiul lui Patru ). Felicitari necunoscutilor confrati intru pasiune !

              – doua fete cucuiete- cu rucsaci, pioleti, coltari- ce coborau dintr-un autobuz (de la Zarnesti ?) in autogara 2  Brasov, zarite luni dupa amiaza de Marlene in timp ce  ma astepta   langa bagaje,  sa vin cu Max pe care-l parcasem in fatza blocului in care locuieste fratele meu. Bravo fetelor ! 

INCERTITUDINI:  prognozele erau destul de nefavorabile. Atat in privinta nebulozitatii, dar si a starii zapezii. Am  dat clic pe butonul „Buletin de avalansa” al site-ul Clubului Alpin Roman   si am aflat  ca prietenul Udo Reckerth de la INMH Sibiu indica pericol de gr. 3 si 4 din cauza zapezii cazute cu cateva zile  mai inainte la inaltimi de peste 2000 m. Dar eu stiam -si preciza si el asta- ca riscul de avalansa exista pe pante abrupte. Iar noi ne planificasem  traseul pe creste, nu aveam de traversat pante abrupte.  Ciudat e ca acel strat nou – nu prea gros, dar inca nelegat de cele vechi, l-am intalnit doar pe cei doi versanti ce marginesc Spintecatura Papusii. Dar coltarii si pioletii ajungeau la stratul vechi, consistent, asa ca ne-am simtit in siguranta. Si nu am vazut nicio urma de avalansa spontana. Si ne-am convins mai apoi ca acel strat nou ne-a fost favorabil: a  acoperit zone  unde aparuse deja iarba si ne-a permis sa nu facem slalom pe ” o blana de leopard”.  Gandisem acasa  inca o data ca starea zapezii se apreciaza cel mai bine la faţa locului si ca prima sansa de a reusi o tura de munte este sa o incepi !

EMOTII: – la coborarea prin white-out si viscol ( cu colţari si pioleti si cu schiurile pe rucsaci !) de pe Papusa spre Spintecatura Păpusii. Ne era la un moment dat teama sa nu trecem pe langa ingusta şa a  „spintecaturii”  si sa  ne tot ducem la vale  pe acele pante abrupte.Dar  GPS-ul, achizitionat de curand in locului celui pierdut in zapezile muntilor Rodnei, programat cu atentie de Marlene pe Google Earth,  si-a dovedit utilitatea, precizia !

     – in Sleaul Batranei- unde am intersectat din nou un vechi drum de transhumanta ma incearca altfel de emotii. Greu de explicat sentimentele, emotiile ce m-au inundat  ca de fiecare data  in acel loc: stiam , chiar „simteam” ca stramosi ai mei,  Bunicul, Tata, unchi ai mei,  au trecut de atatea ori  pe acolo, intre Țara Fagarasului si „Regat” ! Inainte de 1919 prin „vama cucului”, ca si Badea Cârţan ! Din Recea mea, din Berivoiul lui Andrei Beleaua si din alte sate vecine, fara harti, busole, GPS -uri, cu nevoi materiale (comert de contrabanda)  dar si spirituale („Carpatii nu ne-au despartit niciodata, dimpotriva !” a scris cineva),  urcau pe raul Berivoiului, apoi pe Picioru Batran in Curmatura Tiganului si mai departe pe Belia Mare „in creasta”. Apoi coborau pe Berivoescu Mare in valea Dambovitei, o traversau (aval era inaccesibila !) urcau pe Coltii Mari ai lui Andrei in Sleaul Batranei  de pe „al 2-lea rand de munti”,  sorbeau  apa rece din Izvorul din Plai  (am sorbit si noi in turele de vara pe acolo )- coborau pe Plaiul lui Pătru si ajungeau  „în Țară” la Leresti si apoi la Campulung.

JERTFE:  Istoria si legendele dacilor ne spun ca in momente dificile, se faceau jerfe umane: cate un tanar merituos pleca voluntar la Zamolxe sa duca rugamintea poporului sau.

    Un moment dificil al turei noastre, amintit mai sus, a fost coborarea prin ceața deasă si viscol a Păpusii.  Dupa o scurta coborare pe schiuri a zonei superioare a”cupolei”, ne-am oprit sa ne montam coltzarii pe bocanci (folosisem si colțarii de schiuri ) si schiurile pe rucsaci, sa ne luam pioletii in maini. In acele momente, „tânărul meu dac” ,   minunata manusă Sealskinz de la mana dreapta, a plecat discret spre… Zamolxe.  Greseala de incepator ! Nu scosesem doar mana din ea, ci  si din snurul de siguranta anti-pierdere ! Gandisem ca daca o tin ca de obicei, adica atarnata de incheietura mainii, va ninge in ea.  Plecata pe panta abrupta la vale, n-a scapat de fapt de nins in ea si peste ea !  Dupa ce am fost obligati sa montam cortul , am   dormit cateva ore (ne culcasem dupa miezul noptii anterioare si ne sculasem la 5.30 ). Spre seara s-a curatat cerul, dar n-am pornit sa cautam manusa ;din cauza ninsorii nu mai  aveam repere  si sanse s-o gasim ! Asa ca jertfa a ramas jertfa si ne-am bucurat ca si-a facut efectul !

 Cu manusile de rezerva (caci e clar ca le aveam !) am plecat in graba sa ne pregatim urcarea din dimineta urmatoare, sa  facem urme din Spintecatura pana pe Tambura. Candva, cand faceam dese cățărari de iarna, aveam niste supramanusi uriase cu un deget, de blana + ceva textil trainic de protectie, artizanale (facute de un cojocar), iar  snurul lung  de bagat  prin manecile hanoracului  ca le bebe, il legasem  de varful  manusilor, sa nu-mi cada zapada in ele cand le mai lasam atarnate pe langa mine. Le foloseam mai mult in regrupari si sa-mi incalzesc eventual mainile de 1-2 ori pe lungime de coarda. Mai am una in „muzeul familiei” !  Acum, cand scriu, mi-a sosit deja o alta pereche de manusi de la firma/site-ul www. rucksack.ro  ale lui Marian Anghel. Caci…  avem in plan sa mai facem o tura pe schiuri pe creste inalte in primavara asta.   

BUCURII:  Bucuria miscarii, bucuria alunecarii, acea faina senzatie ca esti viu, ca traiesti,  pe care o simti cu toate celulele trupului ! Si cea mai mare bucurie: bucuria privirii !  Caci aveam ce privi in toate directiile !  In prima parte a zilei: spre nord – zona estica a crestei fagarasene: Bratila, Pietrele Popii, Beliile, Berivoescu, Luțele, Comisu,  Lerescu, pe unde am alunecat intr-o iarna, pe schiuri, spre Rudarita,  impreuna cu Catalin Olteanu, Cezar Manea si Cosmin Munteanu, venind de la Sambata. Spre est:  Bucegii, Leaota- acea lunga si faina culme pe care am parcurs-o pe schiuri de revelionul 2009; spre vest  varfurile mai rotunde sau semețe ale „potcoavei'” masivului pe care ne aflam: Bătrâna, Piscanu, Roșu, Iezeru Mare.

 In a 2-a parte a zilei admiram  spre nord, varfurile deja urcate si coborate,  creasta ce leaga masivul de Bratila si dincolo de ea Coltii Cremenii; spre nord-vest: creasta principala fagarasana si lungile sale culmi sudice, peisaj dominat de „acoperisul Romaniei”- Moldoveanu-Vistea;  spre sud-vest:   o ramura  a masivului Iezer-Papusa: fotogenicul varf Iezeru Mic, Obârsia, Cârligele, Păpăul, Seţu. Spre sud: lunga culme Danciu-Cernatu- Portăreasa.  Spre est, pe masura ce inaintam, apare  inconfundabila, iubita noastra Piatra Craiului. Mai departe- Piatra Mare si Ciucasul; mai aproape, din nou  Bucegii si Leaota, iar si mai aproape -culmea  pe care vom face mult dorita, meritata, lunga coborare pe schiuri.

Vf.Iezeru Mare -2462 m , e  mai mic cu 7 metri decat decat vf. Rosu-top-ul  masivului- 2.469m. Insa vf. Rosu e „retezat”, pe cand vf. Iezeru Mare e mai ascutit, mai impunator. Nu s-a lasat „cucerit” pe schiuri, ci doar redevenind alpinisti ! Si- plin de sine- se cerea mereu fotografiat ! Pe el am facut o pauza de suflet, sa ne imbatam cu peisajul din jur. Ne-am gândit ca aceasta zi  si acest peisaj sunt premii acordate noua de  Maria Sa Muntele  pentru cele doua apropiate aniversari ale noastre: in 7 aprilie, ai mei 42 de ani …. de la prima mea catarare „in coarda „si de la primul meu rapel  (  O, tempora !) si mai apoi ziua de nastere a Marlenei !  Ce cadouri mai frumoase ne-am fi putut dori ?

O mare bucurie ne oferea  fiecare varf urcat: peisajul panoramic si coborarea pe schiuri ce urma. Fiecare coborare era  rasplata meritată a urcării anterioare. Dar cea mai faina a fost desigur luuunga coborare in pragul serii de pe urmatorul varf de dupa Crucea Ateneului  (Caţunu- 2319 m) pana la stana Vacarea. O coborare ce ni se părea ca nu se mai termina. O coborare  care doream sa nu se mai termine ! Continuata in dimineata de luni ( dupa ce se mai ostoise ploaia si lapovița) pana la limita padurii si o bucata si prin padure, pana la 1450 m.

O alta bucurie pe vf.  Iezeru Mare a fost faptul ca in sfarsit ne-a  aparut  semnal pe telefon (Orange) si  ne intrau in cascada sms-uri de la prieteni dragi care au fost  cu gandul langa noi si pe care si noi ii aveam in ganduri, ii „teleportam” acolo,  sa ne bucuram impreuna. Va multumim tuturor, inclusiv celor care ne-ati facut urari doar in gand !

 Bucurie in plus: nu am vazut urme de „turism motorizat” pe creste, cum din pacate intalnim tot mai des (si nu doar urme !) pe  tot mai multe creste de munte. Acum, cand scriu, dupa ce am ascultat  o stire recenta  la radio, ma gandesc daca nu cumva ma paşte si pe mine vreo bataie sora cu moartea de la vreun posesor de ATV sau snowmobil, revoltat ca nu m-am  dat destul de repede la o parte din faţa bolidului sau ! Brrr !

TRISTETI:  nefireasca,  oribila „convietuire”  dintre  covoare de branduse si covoare de pet-uri  si pungi  de  pe pajistile din zona Voina-Cuca si de pe marginea soselei Bran- Campulung!  O revoltatoare pângarire a acestei „Elveţii a României” . Luni, la nedorita noastra intoarcere la „civilizatie”, i-am vazut si pe „cultivatorii de pet-uri”, preparandu-si gratarele in acel peisaj drag lor. Pe fond sonor de „muzici” urlate din boxe, ATV-uri….Brrrr !

EFORTURI:  mersul in clapari cu rucsacii deveniti mai grei decat in alte ture de iarna, prin adaugarea acum a schiurilor ce trebuiau duse in spinare pe o diferenta de  nivel de 600 m (zona prin padure) la urcare   vineri de la cabana Voina la stana Gradisteanu ( de la Cuca in sus am folosit si frontalele si colţarii, era gheaţă prin padure !) si la coborare, luni, de la Văcarea la Voina. La Voina ne-a depus vineri la ora 18 si  ne-a recuperat luni la ora 14 simpaticul taximetrist Edi din Campulung, cu care luasem legatura telefonic inca de la Cluj, in baza stiutei zicale  „o  tura bine pregatita e pe jumatate realizata” !

N-am  considerat a fi efort  dusul schiurilor pe rucsaci in doua zone  de creasta:  intre Spintecatura Papusii si vf.Tambura (ne facusem urme in amurgul zilei  de sambata, dupa ce trecuse viscolul ) si urcusul pe vf. Iezeru Mare , incat efortul urcarii era atenuat de gandul la bucuria, la placerea peisajului fantastic spre toate zarile si a coborarilor ce vor urma.

AMINTIRI: ca de fiecare data cand facem o tura de munte, ne amintim de alte treceri pe acolo, de prieteni cu care am mai trecut pe acolo, de alte  ture similare. Ne-am gandit acum  la Nopti de Inviere anterioare,  in care eram in cate o bisericuta din mici sate de munte sau ca cea din anul acesta – intr-o alta Catedrala Alba a Muntelui: Calimani, Parang,  Fagarasi.  Daca  doriti, le gasiti in cap. 9 al site-ului nostru: http://www.dinumititeanu.ro/09-revelioane-craciunuri-si-paste-pe-munte

   Imagini din acele ture ( si multe altele) puteti gasi cu butonul „Foto”. Unele au fost si tiparite in revista „Romania Pitoreasca” sau in altele care din pacate ….au plecat la Zamolxe…

DILEME: ne aflam in perioada anului cand putem da curs si indemnului de a scoate din hibernare coarda,hamurile, carabinierele si de a ne intalni cu stanca. Si indemnului de a ne duce la intalnirea cu verdele bacovian („verde crud, verde crud…” ), cu mugurii care explodeaza (…mugur alb si roz si pur..” ), cu florile dornice de bondari si albine, cu mieii care au scapat a fi sacrificati de Paste, cu mirosul de pamant reavăn, proaspat arat si pregatit  de ultimii „mohicani” ai multor catune de pe dealurile  Apusenilor. Amintirile „albe” din suflete si din folderul „Foto” al PC-ului, ne ideamna sa nu punem inca schiurile, claparii, pioletii la „vărat” ! Avem insa solutia din anii anteriori:  sa raspundem alternativ acestor chemari. Toate sunt chemari tentante ale Mariei Sale Muntele, ale Mamei Natura  de care ne este mereu dor… Imaginile alaturate  speram sa va ajute sa intelegeti ce am gandit si ce am simtit acolo, pe culmile  inca inzapezite ale milenarelor creste carpatine.*****