Vali Căciun- Winter

Începând a scrie despre bunul prieten Vali, mă întreb de ce scriu despre el doar acum ? Raspunsul l-am dat în articolul alaturat, dedicat lui Miki Gyongyosi !
Când în primăvara anului 1968 am început căţărarea "în coardă", cu Rică Enăşel (articol la In Memoriam) , îmi vorbise de toţi cei vreo 8-10 amici ai lui care se mai căţărau prin Cheile Turzii. Vali era unul dintre ei, dar aflasem că a avut un accident la schi (fractură) şi "o vreme nu se va mai putea căţăra". Dar spre mirarea lui Rică, asta s-a întâmplat mai repede: de dorul Cheilor şi al prietenilor, Vali venise cu sora sa Ileana şi o iniţia în căţărare în prima lungime din traseul "Şcoala turdeană". Şi deoarece Rică urma să părăsească Clujul, iar eu încă nu aveam o coarda a mea, Vali mi-a împrumutat una, de doar 30 m. Ulterior am aflat ca era coarda "statică" (era coardă de speo !) şi că aş fi putut avea necazuri dacă aş fi căzut în ea, nu intr-o cordă "dinamică" ! Aveam încă multe de învăţat !
Paranteză: în acele vremuri se organizau rar "scoli de căţărare" aşa că se practica metoda "de la om la om". Clujeanul Eme Doctor* , student la Geologie, participase în vara anului 1959 în Cheile Bicazului la o "şcoală de căţărare" . In cartea "Pe crestele Carpaţilor" a lui Niculae Baticu, la pag. 289 găsim: "după părerea lui Paul Fozocoş, dintre cursanţi, cel mai bun era clujeanul Sabin (Eme) Doctor" El l-a iniţiat apoi pe Vali, student şi el la Geologie, Vali pe Gyuri Szarka- tot student la Geologie, acesta pe Rică Enăşel - studentul meu, apoi acesta pe mine... Eu am iniţiat-o pe Elis, prima mea soţie (articol la In Memoriam) şi pe Liviu, vărul meu, student la Chimie şi apoi pe mulţi alţii ...

În 1971 mai exista în Cluj o singură secţie de alpinism cu vreo 7-10 membri, la Clubul Metalul, unde mă legitimasem şi eu în toamna anului 1968. Ni s-a cerut să ne căutăm altă "gazdă", deoarece doar unul era angajat la uzina Unirea. În urma unui memoriu scris de Vali Crăciun, memoriu bine argumentat , adresat conducerii Clubului "U"-Cluj, ne-am transferat la acesta. Membri fondatori: Valentin Crăciun, Gyongyosi Miki, Dinu Mititeanu, Mirceai Hostiuc ( Ghighi), Dinu Bucur, Dobray Peter, Moravek Laci, Szalma Misi. Despre acea trupă de căţărători, găsiţi mai multe la : http://www.dinumititeanu.ro/File-din-istoria-alpinismului-in-judetul-Cluj

Vali a fost "sufletul" acestui nou club de alpinism. Am pus anunţuri la cămine şi cantine studenţeşti şi au venit lângă noi mulţi studenţi entuziaşti care au progesat apoi uimitor.. Ne molipsisem şi noi "veteranii" de entuziasmul "învăţăceilor" noştri. Ne simţeam bine cu ei. Vali ( în acte Valentin) era cercetător la Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" din Cluj, avea program mai "flexibil" şi se ocupa şi de scriptele clubului. Revenise (prin concurs) de la Mediaş, unde lucrase după absolvire şi unde avusese un salariu mult mai mare. Dar acolo era intr-un mediu pe care nu-l agrea, mai ales "prietenia" şantieriştior cu zeul Bachus !
Era de aşteptat să apară şi necazuri. Nu exista echipament pentru căţărare suficient şi de calitate, tinerii nu erau obişnuiţi a fi "ţinuţi în frâu". Iar Vali, fiind " şeful", era cel mai "vulnerabil": declaraţii la miliţie după accidente, explicaţii părinţilor, etc. Deşi de asta nu eram scutit nici eu; fiin medic, la mine veneau părinţi când fiul lor era la "reanimarea" unui spital, pentru decizii de genul "merge şi aşa" ..

Vali era un pasionat fotograf. Cu mari sacrificii îşi cumpărase un aparat rusesc "Saliut", copie după celebrul Hasselblad german. El îi oferea posibilitate unor reproduceri de calitate pentru tipar. "Retezatul" săau a fost primul album editat în întregime color din România, deşi nu era mulţumit de munca tipografilor. Numele şi imagini ale sale au apărut în albume foto despre unele peşteri din România. Iar diaporama sa "Retezatul" a avut un mare succes şi a prezentat-o în multe oraşe ale ţării.

Autorităţile române ale vremii i-au aprobat prin 1986 lui Vali participarea la o expediţie speologică în ţări africane, organizată de prieteni elveţieni ai săi. Dar pentru o întârziere de care nu era vinovat, a aflat că i s-a desfacut contractul de muncă ! Aşa că, deşi era decis a reveni acasă, deşi adunase de acolo mult material pentru a-l aduce la Institut, a fost "împins" a se stabili in Germania, în Karlsruhe. Acolo se află şi acum, bucuros că dragii săi băieţi sunt realizaţi; Răzvan (Bobiţă) -medic stomatolog, profesia mamei sale, Mircea -biolog, doctorand la Viena cu temă de genetică moleculară, foarte apreciat de profesorii săi.

De câte ori revine în Cluj, Vali ne caută pe noi, vechii camarazi de munte, să depănăm amintiri. E prezent la întâlnirile periodice ale celor care am făcut parte din acel club studenţesc de alpinism. Eu, care anunţam aceste întâlniri (Plaiul Foii- 2002, Gheorgheni-Cheile Bicazului-2007, Rimetea-2012) eram intrebat:"Va veni şi Vali ? Va veni şi Miki ?".
Sperăm să ne revedem cât mai des. Ne leagă multe şi plăcute amintiri comune !

*Notă: numele Eme Sabin Doctor figurează pe o placuţă metalică fixată pe stânca uneia din Pietrele Doamnei din Rarău. Acolo a decedat în 8 febr.1962, într-o escaladă de iarnă, în ultima sa vacanţă de student. A se vedea:
http://www.dinumititeanu.ro/Atarnand-in-coarda

glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8