01. Articole recente

Iarna în munți -a 4-a mea carte

CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

Cuprinsul cărții ”Iarna în munți”:

   Prefață de  Cosmin Andron (Chamonix)

       Prolog

 I. Câteva sporturi de iarnă:

        1. Alpinismul

        2. Schiul

        3. Schiul de tură

        4. Cățărarea pe gheață (Ice climbing)

 II. Capcanele iernii

 III. Abordarea muntelui înzăpezit

        1. Iarna pe creste

        2. Pioletul

        3. Bețele

        4. Colțarii

 IV.  Bivuacuri

        1. Iarna în cort

        2. Alte bivuacuri

 V. Avalanșele

       1 Introducere

       2. Avalanșe în Carpați

       3. Avalanșe catastrofale. Statistici

       4. Factorii esențiali. Mecanismul declanșării

       5. Tipuri de avalanșe

       6. Precauții utile

       7. Comportarea în avalanșă

       8. Căutarea și degajarea din avalanșă

      9. Măsuri de prevenire

 VI.  Hipotermia

 VII. Accidentul aviatic de pe muntele Frânturile

 VIII. Ture de iarnă

      1. Dor de Rodnei

      2. Revelion cu lăutari

      3. Pe Muntele Mare prin white-out

      4. Revelion cu… Arcanu

      5. Respinși de Godeanu, primiți de Șureanu

      6. Înconjurând izvoarele Someșului Mare

      7. Crăciun la Vinderelu

      8. La cumpăna dintre ani

      9. Revelion la Capra

  IX. Addenda

      1. Matterhornul – fascinanta piramidă.

Epilog

Postfață de Mihai Ogrinji

 Prolog

      ”Iarna nu-i ca vara”
                                     

                     Traian Băsescu  


 Un adevăr simplu și în sate, orașe, pe șosele, căi ferate, un adevăr știut de toată lumea, înainte ca un președinte să ne-o spună. Ninsoarea îi surprinde pe administratorii acestora în aproape fiecare început de iarnă și de fiecare dată caută justificări. Dar din păcate îi surprinde și pe unii iubitori de munte, nu doar ninsoarea, ci zăpada ca atare, gerul, viscolul, noaptea. Mai ales pe cei care îl abordează prima dată în condiții de iarnă, zicându-și cu nonșalanță ”ne descurcăm noi”. Și unii – cum vom vedea – se descurcă dacă vremea în acea zi e mai blândă, dacă zăpada nu e mare, dacă e potecă bătută, dacă n-au mult de urcat până la o cabană. Însă ”nu se descurcă” cei echipați necorespunzător, cei fără o condiție fizică adecvată, cei pe care îi surprinde ceața, viscolul, noaptea… Vom da exemple mai jos, multe știți și voi…

 E adevărat că acum iernile sunt tot mai capricioase. Vin cu întârziere, de obicei ne amăgesc prin decembrie doar cu o ninsoare efemeră, după care  redevin toamne târzii. Dar mai apoi au scurte perioade de ”furie”. Când  iarna, ninsoarea întârzie, cum  a fost în iarna 2022-2023 sau în altele, sătenii au o vorbă: ”Vine zăpada până la urmă, doar n-au mâncat-o lupchii!”. Montaniarzii trebuie să fie mai atenți cu astfel de ”năbădăi” ale iernii, cu schimbări dese, chiar de la o zi la alta și de la o oră la alta. Să fie în fiecare tură pregătiți pentru orice schimbare în rău a vremii: a temperaturii, a vitezei vântului, a nebulozității. Să aibă și echipament pentru orice eventualitate. Dar și planuri de rezervă, de modificare pe parcurs a traseului, de scurtare a lui sau de întoarcere. „By failing to prepare, you are preparing to fail” spunea Benjamin Franklin. Și fiecare dintre noi ne-am convins uneori că o tură nepregătită e candidată la o nereușită.

 ”Construind” această a patra mea carte, mă gândesc la Voi – montaniarzii care o veți citi sau doar răsfoi. Veți găsi în ea foarte multe aspecte pe care le știți. Dar veți găsi și informații pe care nu le știați, căci toți mai învățăm, chiar și veterani fiind. Când eram tânăr și mă îndrăgostisem de munte, doream la un moment dat  ”să-mi ridic ștacheta”, să încep a-l aborda și iarna. Ce mult m-aș fi bucurat să găsesc o cărțulie unde să fie sintetizate ”Capcanele iernii”, căci  le aflam doar ”cu țârâita” din unele reviste de munte și din almanahuri turistice sau de la veterani. O cărțulie, pe care probabil ați dorit-o în tinerețe și cei care sunteți veterani ca mine.  O cărțulie care poate că acum – în era internetului – nu ar mai fi necesară; răspunsuri la întrebări se pot afla, în toate limbile de largă circulație și date de persoane competente, dacă cel în cauză vrea și știe ce să întrebe.

 Cartea nu e un manual, ci  doar o inventariere a problemelor ce ni le pune iarna pe munte, o atenționare asupra faptului că pentru fiecare dintre ele trebuie să ne documentăm cât mai bine și mai ales să participăm la lecții practice prezentate, demonstrate și urmărite de oameni competenți. Dar mă gândesc și la oameni – nu mulți – care n-au nimic comun cu muntele (unul e fratele meu!), dar care au curiozitatea de a citi și a afla cât mai multe și despre domenii care n-au legătură cu profesia sau pasiunile lor (dar au ca pasiune lectura!). Au curiozitatea și dorința de a afla câte ceva din cât mai multe domenii ale vieții. Oameni care  gândesc, caută, care trăiesc, nu doar vegetează. Oameni care nu-s adepți ai dictonului religios ”crede și nu cerceta”! Oameni care își pun întrebări, care caută răspunsuri, oameni care ”ies din front”, care sunt cu decenii sau secole înaintea semenilor lor. Oameni ca aceștia – unii nu foarte școliți, dar foarte curioși – au dus și duc lumea înainte. Oameni  convinși că ideea lor e bună, oameni ca celebrul Galileo Galilei care susținea cu tărie ”E pur si muove”! Majoritatea acestor pasionați cititori cu curiozități din varii domenii, devin intelectuali fără a avea studii superioare. Acum știm bine că – dimpotrivă – unii cu diplome de licență și cu doctorate- nu sunt intelectuali!

 Revenind la afirmația că citesc cărți ca aceasta și ne-montaniarzi, ne amintim fiecare cum citeam cu nesaț în copilărie cărți scrise de sau despre exploratori ai junglelor africane, ai oceanelor, ai Arcticii și ai Antarcticii, ai Australiei, ai Amazoniei, ai Patagoniei. Cărți ale unor oameni care și-au dedicat viețile ”ca să coloreze” pete albe de pe harta Terrei. Le citeam cu înfrigurare, deși știam că nu vom deveni unul dintre ei. Nu-mi amintesc dacă nume ca Roald Amundsen, Robert Scott, Frederick Cook, Fridtjof Nansen, Fernando Magellan, David Livingstone și alții ca ei, le-am auzit la școală. Dar sigur le știu din lecturi ”de curiozitate”. Iar faptul că oameni care n-au nimic comun cu muntele, citesc și scrieri ca această carte, e o dovadă de curiozitate (pe care o au doar oamenii inteligenți), de a afla despre montaniarzi și alpiniști răspunsul la eminesciana întrebare: ”ce-i mână pe ei în luptă?”. 
  Ca atare, Vă mulțumesc acum, la început  de carte, tuturor celor care o aveți  în mână și o veți citi sau doar o veți răsfoi.

Loading