Ciobanii din Carpaţi

Pastoritul/ciobanitul e o profesie seculara. Eu nu pot concepe Carpatii fara turme de oi, fara stane, fara ciobani. A fi baci , a fi cioban era o meserie respectata. Stiu asta din copilarie, imi amintesc cu cat respect vorbea Bunicu’ despre ciobani.

Profesia asta de cele mai multe ori se transmitea din tata in fiu. Din pacate tot mai multe stane sunt abandonate, la fel cum se intampla cu micile sate de munte. Batranii mor, tinerii au alte aspiratii, nu mai concep a suporta viata grea din munte. Vor electricitate, TV, manele, discoteci… Caci viata de cioban nu e frumoasa cum isi inchipuie cei care ii vad in zile senine cum stau proptiti in bate si cum canta (cantau !) la fluier. Cand ploua multe zile „mocaneste”, cand „se rup baierele cerului” si cade potop de ape peste munte, cand tuna si trazneste, cand lapoviteste, cand lupii sau ursii vin sa-si ia tainul- nu se mai poate spune „ce faina e viata de cioban !”.

Se plang multi turisti de comportamentul unor ciobani. Toti se asteapta ca acestia sa dea fuga si sa-i apere de caini; toti ii acuza ca asmut cainii ca sa se distreze. Ceea ce de fapt nu se intampla decat f. rar, caci „nu e padure fara uscaturi „. Majoritatea ciobanilor pe care i-am cunoscut in peste patru decenii de drumetii in munti, sunt oameni de omenie. Bucurosi de oaspeti, bucurosi sa mai afle de la noi „ce mai e prin lume”. Ne mai indruma, daca avem nevoie, le mai dam o tigara, o cutie de chibrituri, o bricheta. Daca stana e aproape, ne invita la urda, jintita, e reconfortant chiar si zerul. Le mai dam cate o rosie, cate un castravete. Mai aflam cate ceva despre meseria lor, bucurii, dar mai ales greutati si necazuri. E un fel de spovedanie pentru ei….

Se plang unii turisti de comportamentul ciobanilor. Dar nu se gandesc ca uneori putem fi noi de vina pentru asta. Uneori se simt provocati prin indiferenta noastra si prin desconsiderarea noastra. Repet ca eu si sotia mea nu trecem pe langa ei fara sa ii salutam, fara sa ne oprim si sa a schimbam cateva vorbe cu ei, sa-i intrebam de bucurii si necazuri, sa-i intrebam de unde sunt. Uneori ne gasim cunostinte comune, etc. Si in acest fel nu ne mai e teama ca vor deveni ostili, agresivi, hoti, violatori. Caci cei care pleaca cu astfel de temeri pe munte, nu se mai pot bucura pe deplin.

Nu uit cand un cioban care era singur cu turma, a strigat dupa insotitorii mei care erau mai in fatza si isi vedeau de drum fara macar sa-l salute: ” Unde va grabiti asa mai oameni buni ! Nu stati putin de vorba si cu noi CA SUNTEM SI NOI OAMENI ! „. Si era unul dintre cei pe care ascultandu-l regreti ca nu ai un reportofon. Radu al meu va poate confirma ce comoara era acel om, cu care mai statusem la taclale si alta data. Da, in toate categoriile sociale sunt si oameni si ne-oameni si pana la proba contrarie trebuie sa-i consideram oameni si sa-i tratam cu omenie, DACA dorim sa fim tratati cu omenie. Cand eram tanar medic la tara nu am avut niciodata probleme cu taranii si intelectualii, ci doar cu unii care nu mai aveau nici bunul simt si omenia taranului roman si nici educatia unui intelectual. Adica cei dezradacinati, cei fara cei sapte ani de acasa, fara scoala/educatie si fara Dumnezeu. Unii din acestia ma amenintau ca ma reclama la partid cand refuzam sa-i consult daca erau beti sau sa le dau concedii medicale la cerere, etc.

Mergeam candva spre Retezat. La intersectia de la Simeria, faceau cu mana mai multi autostopisti. N-am luat unul cu mapa, ci un cioban ! I-am spus printre altele:- ” Bade, nu mai sunt ciobanii ca alta data..” – Da, domnule, dar nici turistii nu mai sunt ca alta data..” . Si mi-a dat exemple.. Si mi-a spus ca intr-adevarar exista ciobani care fac meseria de ras, tineri carora nu le-a placut nici in fabrica si nici la c.a.p (colhoz !).-” Eu de aia sunt pe drumuri, ca unul din astia a plecat si m-a lasat balta…”.

Si apropo de „…nu mai sunt ca lata data”. Unui mocan din satul Muntele Baisorii (unde e statiunea de schi a Clujului) un prieten i-a spus cam asa : -„Mai Vasile, voi erati oameni cumsecade, dar tare v-ati stricat !” ” Nu noi ne-am stricat Domnule ! Dvs. ne-ati stricat !”

Am citit pe Alpinet: ” sa dispara ciobanii, oile, cainii din munti !”. Cam extremista opinie ! Oare n-ar fi bine sa disparem si noi, turistii, din munti? Cred ca nu le-ar conveni ursilor, n-ar mai gasi gunoaie, corturi care emana mirosuri imbietoare…

Din pacate, dorinta celor care vor dispartia stanelor din munti se va indeplini curand… Procesul a inceput si continua in ritm accelerat, e ireversibil. Vor fi stane doar pe la poalelel muntilor. Cu exceptia catorva masive montane „de 5 stele”, potecile celorlalte vor deveni impracticabile fara turme si ciobani. Multe izvoare ce se vor inmlastini. Ne vom inghesui atunci cu totii pe potecile „intretinute” de enduristi si atv-uri, nu ne va mai fi teama de singuratate, de liniste. Vom fi „acasa”, adica vom respira aer poluat, vom asculta zgomote sau manele … Asta ne dorim noi montaniarzii?