Vacanță prin raiul Cernei

Vacanță prin raiul Cernei: 17-23 oct. 2020

Rezumat:

1. Motel Dumbrava- Dobraia- șaua Prislop-Arjana- Poiana Lungă- Dobraia- Prisăcina.

2. Prisăcina- Ineleț- Scărișoara- La Cârlige- Foeroaga Tâmnei- Beletina.

3.Beletina- spre Pasul Godeanu pe BR, apoi peste Vf.lui Stan pe TA- Beletina - cu bagaje mici.

4. Beletina- Crovuri- Vf. Pietrele Albe- BR spre stânga cu coborâre în Poiana Porcului- revenire prin Crovuri la Beletina - cu bagaje mici.

5. Cu bagaje mari: Beletina - BR spre Pietrele Albe, dar cu coborâre în Poiana Porcului și urcare din Poiana Ploștinioare pe Pietrele Albe- Poiana Țăsnei- Cheile Țăsnei. Deci în două zile un ”8” prin Crovuri (PG) și pe Creastă (BR).

6. Cheile Țăsnei- Motel Dumbrava- apoi cu mașina la Cheile Corcoaiei- barajul Lacului Iovanu- Coada Lacului Iovanu/Izbucul Cernei.

7. Vizitat și admirat îndelung Izbucul Cernei -cel mai puternic din Ro- apoi per pedes Valea Cernișoara pe PR până în pasul Jiu-Cerna și revenire pe ”Drumul lui Băsescu” până într-o poiană aflată puțin mai amonte de la coada lacului.

8. Cu mașina: Coada Lacului Iovanu- Pasul Jiu Cerna- Petroșani- Cluj Napoca.

Albume Foto sunt și vom mai posta la: www.foto.dinumititeanu.ro

Ne era dor de acel rai prin care am hoinărit de mai multe ori. Dar niciodată toamna ! În anul acesta, spre deosebire de alte toamne, a 3-a săptămână a lui octombrie nu ne-a întâmpinat cu culorile dorite. Mai ales în Munții Cernei, unde toți fagii erau ruginii, nu arămii. Iar mestecenii și cireșii nu prea înveseleau acel peisaj cu culorile lor ”mai altfel” cum ne așteptam. Dar mai apoi -în Munții Mehedinți de vizavi- am găsit și culori apropiate de cum le visasem !

Vineri 16 oct. Seara am sosit cu ALP -Dusterul nostru în parcarea de lângă motelul Dumbrava. Surpriza a fost că mai erau acolo prieteni clujeni cazați în motel (Ionuț Nechita și alții) și soții Cristi și Elena Gavrea în cort. De data asta noi am experimentat dormitul în mașină, mereu amânat !

Sâmbătă 17 oct. Plecăm per pedes cu bagaje pentru 5-6 zile. Urcăm la Dobraia, unde -după bisericuță cotim la dreapta și lăsăm rucsacii mari la prima casă în grădina căreia a apărut un cochet camping ! Aici mai lăsaserăm bagaje în vara 2004 ! Atunci Ionuț Răduță (tel. 0729-650 588 ), actuala gazdă, era copil; acum are 24 ani și a adus ”idei turistice” din Germania ! Vom face azi același circuit ca în 2004 cu orădenii Leo și Lia Șuteu: pornim pe lângă școala care nu mai are elevi spre Șaua Prislop, pe marcaj PG, apoi la stânga pe creasta marcata cu BR peste Arjana, cu coborâre spre Poiana Lungă și revenire la bagaje prin cătunul Bedina. Ne însoțesc două perechi de timișoreni. Cerul este înnorat și temperatura cam rece.

De data asta -de acord cu Miodrag, Ioji și soțiile lor- la un moment dat părăsim marcajul BR și cotim 20 min spre dreapta ajungând mai întâi pe ”adevărata Arjana” din Munții Cernei- 1512 m. Ultimul vârf de peste 1.500 m înainte de a ajunge cavalcada Carpaților să se adape din Dunăre. Vârf ce l-am putea numi Arjana Geografică, mai cunoscut și urcat fiind vârful Arjana ”Turistică”- de doar 1499 m, numit pe hărți Zascolul Arjanei. Mai proeminent ca alură și totodată mai pitoresc; o klipă de calcar peste care ați trecut mulți, câtărându-vă sau descățărându-vă, cu atenție, căci nu are amenajări: cabluri, scoabe. Dar am văzut recent că sunt multe spituri, în care - probabil- unii șefi de ture îi asigură pe cei mai neobișnuiți cu astfel de pasaje ”a la Piatra Craiului”.

În pragul serii ”închidem cercul” la bisericuța din Dobraia, unde ne despărțim de noii prieteni, ei coboară la Motel Dumbrava. Noi ne recuperăm rucsacii și pornim la vale spre și prin cătunul Prisăcina, unde abia după ultimele gospodării, la lumina frontalelor găsim în fine un fânaț cu loc plat pentru cort. Până la finalul vacanței vom fi doar noi doi.

Duminică 18 oct: în planul inițial era și o nouă încursiune prin Cheile Prisăcinei, dar apa mare și rece ne-a determinat să renunțăm. Urcăm apoi spre cătunul Ineleț, unde citim că prin școala care a funcționat între 1955-2015 au trecut 200 de elevi. Panourile solare înstalate de inimoșii de la organizația Free Miorița au folosit doar ultimilor generații; acum în aceste cătune mai trăiesc doar bâtrâni.

La bisericuța din Scărișoara ne amintim de Slujba de Înviere la care am asistat în 2004, când preotul parohiei Bogâltin și ajutorul său au venit cu autoturismul cu un lung ocol prin Herculane și au urcat pe acele celebre patru scări de lemn din locul numit ”La Cârlige” pe care acum vom coborî noi. Fiind duminică, pe traseul dintre bisericuță și Valea Cernei întâlnim mulți oameni care urcă și ne depășesc mulți care coboară. Mergem în amonte pe asfalt 1 km până la gura văiugii Foeroaga Tâmnei pe care cotim la dreapta spre celebrele Crovuri. Urcăm ghidați de marcajul CR până la al 2-lea izvor, de unde părăsim marcajul CR ce duce în Crovul Mare și cotim la stânga pe marcajul TA care ne duce în urcuș lin dar continuu spre zona de sus a Foieroagei Sătenilor/Beletina și apoi pe ea în sus în marea și frumoasa Poiană Beletina. Mergem prin ea până aproape de izvorul de lângă stâne, izvor cu debit nesperat de bogat, cu trei șipote și ne montăm cortul pentru trei nopți: vom face două zile ture cu bagaj minim ! Vor urma doar zile superbe până la final.

Luni 19 oct. Dimineață cu brumă pe cort și iarbă, cu cer perfect senin. Singurătate deplină. Aseară constatasem că marcajele - în general bune- lipsesc sau sunt prea discrete acolo unde e mai mare nevoie de ele: la ramificații. La intrarea în Poiana Beletina nu e bine semnalată întrarea spre stânga a marcajului TA spre Vf.lui Stan, și nici locurile de intrare spe stânga și spre dreapta ale marcajului BR care travesează poiana Beletina. Dar ne ajută harta din telefon, găsim primul semn BR pe o piatră de la limita pădurii prin care mergem apoi din semn în semn. Pădure faină de fagi. Într-o poiană avem plăcuta surpriza să vedem singurul om întâlnit în cele 3 zile ce vor urma. Este Călin Copaci, pasionat montaniard din Tg.Jiu care ne știe de pe FB. Apoi, la ieșirea din pădure, prin pășune și lapiezuri, ne oprim mereu fascinați și de peisajul apropiat și de cel din depărtări ! Nu mai coborâm până la șoseaua Valea Cernei- Baia de Aramă. La întâlnirea cu marcajul TA, cotim la stânga spre Vf. lui Stan pe creasta Mazdronea, un traseu de mare frumusețe. De mai multe ori vedem vârful, din care vom vedea vârful, din care... dar cel cu un stâlp de marcaj pe el ne spune că chiar am ajuns ! Aici am mai fost de multe ori, dar facem desigur o pauză mai lungă, o lecție de geografie. Coborâm apoi pe marcajul TA pe care- la ieșirea din pădure îl părăsim spre stânga, ajungând rapid la ”curba” Poienii.

Marți 20 oct. O nouă zi superbă, dedicată Crovurilor (marcaj PG) și Crestei Mehedinților (marcaj BR ) pe care - în două zile- vom parcurge un traseu în formă de ”8” : Beletina, Poiana Mare, Crovul Mare, Poiana Porcului, Crovul Medved, Ploștinioarele, vf. Pietrele Albe. Apoi la stânga , fără potecă, dar ghidați de harta din telefon și semne BR până într-o șa din care - de teama de a ne prinde noaptea prin zonă necunoscută- coborâm spre stânga în Poiana Porcului și revenim prin Crovuri la Beletina.

Mierc. 21 oct. Cu bagaje mari: Beletina - BR spre Pietrele Albe. Zona asta a marcajului Br e mai faină ca cea de ieri, cu mai multe zone ”deschise”, cu vedere spre ceea ce aș numi oarecum în glumă ”crovurile superioare ”. Dar pentru a evita mersul cu bagaje mari prin zona mai stâncoasă și mai vegetată din ziua anterioară, coborâm din nou în Poiana Porcului și apoi urcăm în Poiana Ploștinoarele și pe Pietrele Albe,. De acolo continuăm pe banda roșie spre Poiana Țăsnei- Cheile Țăsnei. Știam de altă dată o poieniță faină de cort în zona dinspre aval a Cheilor Țăsnei.

Joi 22 oct. Lăsăm cortul montat și urcăm înapoi până la Moara Dracului, să facem și ceva poze. La întoarcere, din locul unde poteca ajunge iarăși lângă firul apei, cotim la stânga și pe lângă pârâu înaintăm spre Canionul Țăsnei și prin el până aproape de Marea Cascadă, la care am fi putut ajunge -cum făcuserăm altă dată- doar prin apă. Revenim la cort și apoi ajungem la ALP. Mergem cu el până în Cerna Sat, unde ne interesăm de starea drumurilor din planul nostru. Avem norocul să-l abordăm pe un fost pădurar, a cărui soție ne spune că în sat nu există magazin și ne oferă ea două borcane cu excelent gem de prune și de mure. Apoi vizităm din nou Cheile Corcoaiei, și pornim spre amonte. Scurtă pauză la Barajul Lacului Iovanu- singurul loc de unde putem admira și fotografia lacul. Alte locuri de belvedeae n-am mai găsit . De la baraj mai departe e ”drum interzis circulației publice”. E acceptabil, dar îngust și ”întunecos”, ocolește toate golfurile acului. Drum ce mi se părea interminabil (are vreo 30 km) .Din fericire n-am avut nevoie de drujbă, ca cei din filmarea alăturată . O filmare a cuiva din luna mai 2020 pe acest drum puteți vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=eNeybrv0ncY. Dar - oftând ușurați- ajungem în fine la Coada Lacului, unde vine dinspre dreapta un drum mai larg, dinspre Baia de Aramă-Padeș. Mult mai circulat, mai bun, mai lat, puteți vedea o filmare a clujeanului Ionuț Nechita : https://www.youtube.com/watch?v=G_v0-JOYh1U Trecem podul și cotim imediat la stânga într-o poieniță de pe malul Cernei, unde ne montăm cortul.

Vineri 22 oct. O nouă și ultima zi de tură per pedes. Cortul e brumat și în umbră. Dacă ne gândeam mai bine aseară, treceam apa prin vad spre o zonă mai faină și însorită a poienii, aflată la... 2 minute de Minunea locului: Izbucul Cernei ! Ne lasă fără grai, deși eu îl mai văzusem prin anii 80 ! E impresionant prin forța și debitul apei care ”izbucnește” la lumină prin zeci de guri, unele fiind mici ”gheizere.” De pe un panou aflăm că apa vine prin subteran de la mari distanțe, din bazinele hidrografice Jiul de Vest si Lăpușnicul Mare. Dintre cele 14 ponoare care colectează apa, cel mai înalt este cel din Scocul Soarbele, aflat la 1530 m altitudine, iar cel mai îndepărtat cel din Scorota cu Apă. Se pare că cei din mașina de HD din filmul indicat, care se opriseră la Cheile Corcoaia, nu știau de Izbucul Cernei, de Ciuceve, de Godeanu, de Câmpușel... Spre deosebire de Ionuț care vă dovedește cu filmul său că se documentase temeinic: trecuse valea prin vad și se oprise la 2 minute de Izbuc !

Lipsa unui trepied, amestecul de lumini și umbre și lipsa unei rutine pentru astfel de ”obiective”, nu i-au permis Marlenei imagini de calitatea dorită. Dar vă veți face o idee dintr-un filmuleț de amator: https://www.youtube.com/watch?v=aF5XsJVFzig. Din păcate un altul mai profesionist al Silviei Murgescu : https://www.youtube.com/watch?v=0Wa2DsIGpxg , insistă prea puțin pe izbucul propriu zis.

Mai mergem apoi cu mașina cam 2 km pe Valea Cernișoara -numele zonei văii Cerna din amonte de Izbuc-. La ramificația spre înainte-dreapta către pasul Jiu- Cerna, noi continuăam încă aprox 1 km spre înainte-stânga pe lângă valea Cernișara. Apoi per pedes pe drum, căutând mereu renumitele Ciuceve aflate între văile Cernișoara și Cărbunelui. Vedem mai ales Ciuceava Mare și Ciuceava Neagră. Apoi, poteca ne urcă prin pădure, iar de unde dispare ne conduc semnele PR de pe copaci până într-o faină poieniță unde dispar ! Dar harta din telefon ne ghidează spre dreapta și în cam 15 minute ajungem în pasul Jiu-Cerna. Plecăm rapid pe ”drumul lui Băseascu” spre Coada Lacului. Din păcate ciuceve vedem doar printre fagii uriași, nu le putem poza. Doar din Poiana Mare și mai aval de lângă Stânca Roșie putem admira ”în voie” o ciuceavă impresionantă căreia i-am spus ”Ciuceava Albă”, care are desigur alt nume, posibil Ciuceava Mare. Internetul ne-a ajutat să aflăm ce sunt ciucevele: niște creste și vârfuri de calcar (”geanțuri”), spectaculoase și abrupte, acoperite în mare parte cu vegetație. Numele lor: Ciuceava Neagră, Ciuceava Mare, Ciucevele Prihodului, a Frasinului, a Chicerii, a Văcăriei, a lui Drăgan. Din păcate n-am aflat încă o schiță cu amplasarea lor, iar de găsit și de fotografiat ar trebui... o parapantă.

Sâmbătă 23 oct. Am mai dormit o noapte în cortul montat în poiana aflată lângă ramificația drumului care însoțește Valea Cernișoara și cel pe care am coborât aseară per pedes din Pasul Jiu- Cerna. În apropiere era o casă/stână locuită, văzuserăm o turmă mare de oi. Cerul era ”supărat”, ce bine că în zilele anterioare am putut face pozele dorite. Plecăm spre casă prin pasul Jiu-Cerna. Constatăm că zona drumului de coborâre din pas până la asfaltul care începe puțin mai sus de Câmpușel e cea mai proastă din cele parcurse. Apoi prin Lupeni- Petroșani- Hațeg- Sebeș, ajungem la Cluj, bucuroși că am petrecut , pe vreme majoritar faină, această săptămână de vacanță din 2020. N-a fost să fie planificata tură de o lună prin Parcurile Americane, dar în câte o săptămână din lunile august, septembrie și acum octombrie am revăzut locuri dragi + câteva cotloane noi din Țara Noastră, frumoasă, dar care ar merita a fi mult mai îngrijită, , mai iubită, mai respectată ! Atunci ne-ar respeca și străinii, nu ar mai spune ”Aveți o țară așa de frumoasă, păcat că e așa de murdară”.

Meniu: 
01.Articole recente
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8