Nicolae Dimache

Nicolae Dimache, Puiu pentru prieteni, a fost si este putin cunoscut printre alpinistii romani. Desi are un CV montan de invidiat. Nu ca mari performanţe, dar ca „bogăţie” ! A inceput si a practicat alpinismul in anii studentiei sale la Bucuresti, unde a absolvit Facultatea de Medicina in 1966.

A facut parte din sectia de alpinism a Clubului ITB si s-a catarat mai ales cu Emil Coliban si cu fratii Ion si Dan Zincenco. Eu nu l-am intalnit la alpiniadele ce se organizau pe atunci, caci am inceput sa ma catar si sa particip la acestea numai din 1969, an in care el a emigrat in Italia. Numele sau l-am aflat dupa 1985 de la Nea Baticu, care mi-a povestit ce nu ştiam despre  prima expeditie romaneasca in Himalaya din 1985. Care- am aflat asta încet-încet a fost  pregătită îndelung şi organizată de Cornel Coman şi apoi – acolo, în Nepal- dezorganizată de farmacistul Ovidiu Bojor. Expediţie care  a beneficiat de participarea „ilegală” ( era un „transfug” !), de sprijinul financiar  generos şi de competenţa ca alpinist si medic a lui Puiu Dimache. Expediţie în care din păcate a decedat Cezar Vărgulescu- primul român victimă in Himalaya. Dar desigur că alpiniştii români nu puteau spune acasă decât unor foarte  buni prieteni ca s-au intâlnit acolo un  transfug. Despre acea controversată şi tristă expediţie, aflaţi multe din cartea „Himalaya Gurja Himal 1985: 8000 m versus 7.000 m” a lui Cornel Coman, apărută in toamna anului 2015, după decesul său, carte din care înţelegem că despre această expediţie, mai ales înainte de 1989  se spuseseră multe şi jenante neadevăruri…

    Medicul Nicolas Dimache  s-a specializat in endocrinologie la Pavia si a practicat apoi medicina pana la pensionare la poalele Alpilor.  Alpi pe care i-a strabatut si urcat toata viata si pe care ii urca si acum,  chiar daca dupa pensionare s-a mutat la Roma, mai departe de ei,  dar mai aproape de cultura, cultura fiind  o alta mare pasiune a sa.

 Mihai Pupeza- fost presedinte al Clubului Alpin Roman si bun prieten si camarad de ture cu Puiu a scris despre acesta :

„este un mare iubitor de natura, alpinist si schior complet, un intelectual de rasa cu vaste cunostinte de filosofie si cultura atat occidentala cat si orientala”.   

Ca alpinist, a facut  numeroase escalade si ascensiuni în Alpi, printre care, cele mai importante sunt via Innominata din Mont Blanc, Piz Badile via Cassin, Mont Blanc du Tacul via Gervasutti, Mont Maudit via Kuffner, etc si sute de ture de schi alpinism, cum ar fi Haute Route Chamonix-Zermatt, Haute Route în Grand Paradiso, Haute Route al Oberland Bernez. În afara Europei a participat la mai multe expeditii:  

– 1985 „“ expeditia pe Gurja Himal, Nepal cu o echipa româno-nepaleza, împreuna  cu Taina si Emil Coliban, Marius Marcus, Avel Ritisan, Cornel Coman.

– 1988 „“ expeditia italiana pe Broad Peak, Pakistan. A urcat pana  la 7.800 m.

– 1990 „“ ascensiunea vârfului Huascaran Norte, Peru.

– 1992 – expeditie cu Marc Batard pe Everest, ca medic. A urcat pana la  7.000 m, si a facut  studii de fiziologie de mare altitudine.

– 1993- expeditie italiana pe Cho Oyu, cu grupul Sky Runners. A efectuat  studii de fiziologie de altitudine.

– 2003 „“ expeditie în Patagonia cu Mihai Pupeza si Adrian Anastasescu; împreunau facut  o traversare pe Hielo Continental Sur, de la Passo Marconi la Passo del Viento, in  jurul lui Fitz Roy si Cerro Torre.

– 2006 „“ Kilimangiaro, Tanzania.

În ultimii ani a escaladat mai multe vârfuri de 4.000 m din Alpi, printre care, Jungfrau, Fischerhorn, Lagginhorn, etc cu intentia de a completa escalada tuturor patrumiarilor*. De-a lungul a aproape 40 de ani de viata  în Italia a urcat numeroase vârfuri de 4.000, fie iarna cu schiurile si apoi în escalada mixta pe Monte Rosa- Punta Margherita Nordend, Punta Dufour; Mont Blanc de la cabana Grand Mulets; Dom; Grand Combin în traversare de la cabana Pannosiere la Fionay; Castore; Aletschorn; Barre des Ecrins; Grand Paradiso; Gross-s,i Hinter Fiescherhorn; Finsteraarhorn; Alphubel; Allalinhorn; Weissmies; Bishorn etc., fie vara pe Matterhorn; Mont Maudit; Nadelhorn; Dent Blanche; Lenzspitze, Zinalrothorn, Grandes Jorasses.

Cât despre publicatii, prin 1994, Niculae Baticu a trimis la Sportul Popular un articol al domnului Dimache, numit „Fiziologia si medicina de mare altitudine”, după ce participase la o conferinta  pe aceasta  tema  la Spitalul Colentina si se aratase interesat de tema.

O frumoasa  realizare este si cartea sa „O privire dincolo de orizont”apărută   în 2009 la Editura „Vremea”.  Lansarea oficiala a avut loc in 22 aprilie 2009 la Libraria Mihail Sadoveanu din Bucuresti. Cartea reda fragmente din  jurnalul  tinut de-a lungul celor 11 luni de voiaj in 2007, prin  Africa, Arabia, India, Nepal, Tibet, China de sud, Indochina, Australia, Noua Zeelanda. Cartea e foarte „condensata”; reda succint aspecte generale, dar si detalii interesante despre locurile vizitate. A reusit ce si-a propus: „Voiam sa fac o imersiune totala in tarile pe care intentionam sa le vizitez; proiectul meu era acela de a fi cat mai mult in contact cu populatia locala si cu natura, fara intermediari”.

    Eu am  avut marea bucurie sa-l cunosc la o trecere a sa prin Cluj in 2008, iar la inceput de mai 2009 sa beneficiez de compania si de competenta sa pe „Haute Route” – tura nevisata de mine si de sotia mea Marlene de a parcurge Alpii pe schiuri intre Chamonix si Zermatt.  Tura nevisata, dar realizata, din păcate  nu integral, ci doar cele 4 etape elvetiene (din cele sase) tura  relatata in cap.17.

 *In 2010, eu si sotia mea am avut placerea  sa urcam in compania sa si a lui Cezar Manea cateva varfuri din Alpi, inclusiv 4 patrumiari. Cu ocazia asta am aflat ca dintre cele 82 de varfuri din Alpi de peste 4.000 m de pe lista UIAA mai are de urcat doar 5 !!!: Aiguille Verte, Les Droites, Dirruhorn (Dürrenhorn), Hohberghorn si Aig.Blanche de Peuterey.

Ii doresc sa le urce si pe acestea ! Ar fi primul roman care si-ar oferi acest mult dorit „colier” !

Sunt mandru ca acum sunt prieten cu Puiu Dimache si astept a 3-a sa carte, de data asta autobiografica ce va apărea în 2016 în Colecţia Verde a editurii „România pitorească”.

Aprilie 2016: Despre asta, apărută in .2016, citiţi aici: http://www.dinumititeanu.ro/Oameni%20si%20munti