Mult dorita evadare

Din dor de munte, în perioada în care nu ne-am putut duce noi pe munte, l-am adus pe el la noi :

http://www.dinumititeanu.ro/Muntele%20din%20cas%C4%83 .

Și desigur ne-am făcut un plan de o tură mai lungă pe munte pe care s-o realizăm în primele zile de după relaxarea restricțiilor.

Cine dorește doar foto: https://photos.app.goo.gl/DmR9rqiFoHcghEVHA

Relaxare care din fericire s-a făcut așa cum ar fi trebuit să se facă și la debutul restricțiilor: diferențiat ! Cei care mergem PE munte în grup de 2-4 persoane în ture de o zi sau de mai multe zile cu dormit în cort, să nu fim băgați ”în aceeași oală” cu cei care merg LA munte pentru ”socializare” la pensiuni, cabane sau zone de picnic. Și pentru a nu risca un accident care să implice Salvamontul și un loc în spital, deciseserăm să nu abordăm munți cu astfel de potențial, ci blânzii Apuseni. ”Munți” (de fapt dealuri mai înalte) care nu sunt spectaculoși, n-au creste și vârfuri semețe, n-au salbe de lacuri glaciare , nu sunt prea ”fotogenici”! Dar ne sunt tare dragi și prin faptul că sunt ”munții de lângă noi” -cum îi alintăm cei din Cluj și din zonele învecinate- dar și prin multe alte argumente pe care le puteți găsi la: http://www.dinumititeanu.ro/Farmecul%20Apusenilor .

Pentru comoditate și rapiditatea accesului spre munte, atât în Carpați cât și în Alpi, ne planificăm ture în circuit, așadar cu plecare și întoarcere în locul unde îl rugăm pe dragul ALP -Dusterul nostru- să ne aștepte. Am ”realizat” mai întâi traseul în gânduri și discuții, întrucât zona ne este foarte cunoscută, apoi l-am ”materializat” cu maus-ul pe Google Earth, unde puteam vedea lungimea totală și puteam estima etapele zilnice. Ne-a ieșit de cam 180 km, deci similar ca lungime (dar nu și ca diferență de nivel: doar cam 6.000 m !) cu ture parcurse de noi în Alpi: Tour du Mont Blanc-177 km, Tour du Cervin/Matterhorn -173 km, Tour des Ecrins-Oisans-187 km. Prin kilometraj era și acesta un fel de ultramaraton. Dar alergătorii -fără bagajul ce-l cărăm noi într-o astfel de tură și pentru care viteza e scopul- îl parcurg (grosul plutonului) în 30-40 ore. Noi aveam alt scop: să ne astâmpărăm dorul de munte, să-l admirăm, să-l respirăm, să ne amintim de multe alte ture pe acolo... Așa că l-am împărțit în opt etape, cam 25 km pe zi. Mult ? Spunem că nu, deși nu ne ducem pe munte să dormim pe săturate și să mâncăm pe săturate, ci să mergem pe săturate ! Nu ca ritm/viteză, ci ca timp, deci ”zi-lumină”, cam 11-12 ore pe zi, deci agale, cu pauze.

De fapt acest plan doream să-l realizăm pe la mijlocul lunii aprilie; desigur atunci am fi luat cu noi și rachetele de zăpadă. Dar restricțiile pe care le prevăzusem au fost instituite mai repede și ne-au vizat și pe noi cei care prin astfel de ture -și mai ales pe traseul propus- nu periclitam pe nimeni și nu ne periclitam nici pe noi. Așa că după atâta ”munte în casă” așteptam relaxarea restricțiilor care se părea că va coincide cu o aniversare pe care s-o putem petrece ”în acasa sufletului”, acolo pe munții noștri dragi ! Să ne oferim acest cadou, știind că cele mai frumoase cadouri sunt cele dorite, căutate, alese de cel în cauză. Apropo de ”muntele din casă”: ne-au prins bine antrenamentele sistematice pe acel ”munte” ! Dpdv al mușchilor, respirației, inimii. Dar s-a adeverit ce scrisesem: ”cel mai eficient antrenament pentru mersul pe munte, este... mersul pe munte” ! Mai ales în prima zi, dar și în următoarele se revoltau șoldurile, spatele, umerii ! Deși altă dată am mers zile întregi cu bagaje mai grele. Așa că a trebuit să lămurim din nou trupurile că ele sunt sclavii sufletelor...

Știam că nici acum, după ce din 15 mai s-au permis ieșiri în natură, nu vom vedea multă lume pe acest traseu, cum probabil s-a întâmplat în zone ”clasice”. Am întâlnit în prima zi doar câțiva alergători și salvamontiști care refăceau marcaje. Dar la ”colibele” de dincolo de Muntele Mare, unde drumul de acces nu e modernizat, nu era nimeni, erau complet abandonate, cele mai multe dărâmate. Ex. la Smide, Bucișeni, Căpățâna, Știrănițe, Picioragu, Fundoaia, La Nedei. Însă dincolo de șaua Steaua, la alte grupuri de astfel de case de vărat, unde acum se poate ajunge cu autoturisme 4X4, erau și semne bune: case noi, apă adusă cu furtunuri, moți deja urcați acolo, animale: La Garduri, Petreasa, Dealul Coachii, Dl. Stăuin, Poian, Călineasa... La Padiș erau unii orășeni la casele lor de vacanță, dar pe drumurile din zonă și amatori de admirat natura prin geamurile autoturismelor sau din șeile motocicletelor. Ne aminteau de urbanul din care plecaserăm, însă am putut păstra ”distanțarea socială” mai ușor decât pe trotuarele din cartier ! Dar au fost chiar zile în care n-am întâlnit niciun om !

Primele patru zile din cele opt planificate ( primii 100 km), erau pe culmi înalte ale masivelor montane Muntele Mare, Bihor, Vlădeasa. Iar revenirea spre stațiunea Muntele Băișorii - după cum puteți vedea pe harta turei, urma să fie o traversare peste zece văi și peste culmile dintre ele. Așadar cu diferențe mai mari de nivel. Am stabilit încă de acasă locul în care să montăm cortul în fiecare seară, loc ales într-un punct înalt, deci cu semnal gsm, de unde ”să dăm raportul” către doi oameni dragi cărora le destăinuisem planul ”expediției” ( cum ar numi tura unii care numesc ”aventură” orice banală tură pe munte): fiul meu Radu și Dan Tăuțan, ambii foarte pasionați de acești munți și foarte buni cunoscători ai lor ! Și desigur să putem primi mesaje voce, sms sau e-mail-uri de la cei care se gândeau la noi. Mesaje pentru care mulțumim și acum, aici, și le cerem scuze că nu tuturor le-am putut răspunde atunci. Mai ales în partea a 2-a a turei, când telefoanele ne erau doar la 10-15% încărcare. Căci în ultimele 4 din cele 8 zile cerul a fost mai mult înnorat, așa că mini-panoul solar nu-și putea face datoria, încărcătorul cu acumulatori era și el pe terminate, iar Marlene îl folosea la GPS să funcționeze kilometrajul până la final, cu argumentul: ”Mergem, mergem, dar să știm și noi cât ?” . Și - vineri, la ora 16- când am închis circuitul în Stațiunea Muntele Băișorii la Skiland unde ne aștepta ALP, GPS-ul arăta fix 190 km ! Apropo de vreme: în primele zile care au fost însorite, ne-am protejat capetele contra insolației, dar insuficient fețele. Au suferit mai ales nasurile și buzele; cremele luate cu noi n-au fost destul de eficiente după ”muntele din casă”, uitaserăm că în acest timp nu ne prea mângâiaseră raze de soare pe fețe.

Experiența câștigată în decenii de mers pe munte ne-a permis să ne respectăm planul, cortul îl montam seara la locul stabilit sau uneori chiar cu ceva mai departe. Tot experiența ne-a folosit ”a cântări” bine ce echipament să ducem cu noi, cât combustibil, să știm sursele de apă, deși bănuiam că acum vor fi mai multe ca vara și toamna. Și ca alimentele necesare să ne ajungă pe toată perioada. Doar în micile magazine din satele Răchițele și Poiana Horea am cumpărat câte ceva: pâine, zahăr, gem. La plecarea de lângă ALP, rucsacii aveau 21/19 kg.

Dacă ați mai fost pe culmi ale Apusenilor sau dacă ați citit articolul despre farmecul lor indicat mai sus, veți înțelege de ce pentru noi această tură n-a fost monotonă cum poate li s-ar părea celor care caută doar ”spectaculosul” în munte. Noi suntem de acord cu ceea ce a scris fostul pasionat alpinist dar și pasionat montaniard Ionel Coman: "Dacă ai îndrăgit muntele, nu cauţi doar ţeluri deosebite şi trasee foarte grele. Acelaşi preţ pot avea zilele când hoinar, acolo, sus, încerci să redevii o modestă părticică din natură, echilibrat şi simplu, asimilând cu toate simţurile armonia şi liniştea inconjurătoare".

Așa că ”am asimilat natura cu toate simțurile”, am admirat întinderi nesfârșite, am mers zile întregi fără a vedea alți oameni sau i-am salutat de departe, dar am văzut ciopoare de ciute și impresionantele coarne ale ”șefilor de harem”, alte ciute și căprioare solitare, precum și iepuri singuratici. Am ascultat cea mai dorită și mai faină muzică - Liniștea. Am ascultat și concerte de păsărele, ele ne ofereau în fiecare dimineață ”buletinul de știri”, cele de peste zi ni le ofereau cucii ! Am ascultat și sunetele produse de arcușuri de vânt pe harfe de cetini ! Am ”văzut” cum cresc ”colții ierbii”, cum ne zâmbeau florile primăverii, cum ultime petice de zăpadă promiteau ”vom reveni în iarna viitoare”. Duminică seara, tot muntele Coasta Brăiesei era ”o mare movulie”; pentru a monta cortul a trebuit să-l dezamăgim pe Blaga cu a sa zicere ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” și să cerem iertare câtorva fire de brândușe strivite de cortul nostru.

Și ceea ce ne-au oferit Apusenii în plus au fost amintirile: despre oameni ai locurilor cu care povestisem în alte treceri, care acum nu erau acolo și dintre care mulți sunt acum plecați pe tărâmuri ”mai înalte”. Și amintiri din ture cu dragi colegi de club cu care am fost pe acolo. Colegi care au văzut și ei cum sub ochii noștri moare o lume, o tradiție, o dovadă de înfrățire cu natura, de tenacitate, de rezistență în fața vitregiilor istoriei și ale naturii, o dovadă de smerenie, de împăcare cu ”ce le-a fost dat” ! Nouă , văzând multe din acele grupuri de ”colibe” (case de vărat ) - cândva adevărați ”stupi umani”, acum părăsite sau prăbușite, ne plângeau sufletele. Dar ne gândeam cum le plâng sufletele celor care au fost cândva copii fericiți pe aici și vin acum doar în rare vizite cu jeep-uri cu numere de Ro sau mai ales străine, cum întâlnisem și acum !

Nu vă relatăm pe zile această Vacanță Mult Dorită, ci doar câteva repere pentru cunoscătorii zonei:

A. Km pe zile și locurile în care am înnoptat:

1. Colibele La Nedei -31 km. 2. Vf.Clujului -24 km 3. Coasta Brăiesei -25 km 4. Valea Cetății -25 km (singurul loc în vale). 5. Giurcuța -27 km. 6. Colibele După Vârf -18 km. 7. Colibele Motorăști -26 km. 8. Skiland -14 km. Total- 190 km. Media: 23,75 km/zi de 11-12 ore. Deci 2 km/oră ! Dar time moving ( se vede în ultima foto)= 7 ore pe zi !

B. Cele 10 văi traversate între Vlădeasa și Stațiunea Muntele Băișorii: 1.Valea Cetății. 2. Valea Răchițele. 3. Valea Someșului Cald. 4. Valea Belișului. 5. Valea Stroieru-Dobruș. 6. Valea Răcătău. 7. Valea Someșului Rece. 8. Valea Irișoara 9. Valea Șoimului. 10. Valea Ierii.

Doritorilor le putem oferi date despre starea marcajelor, a zonelor cu pădure răsturnată și altele.

Bine ați revenit prin munții dragi ! Aveți grijă și de voi și de ei !

Meniu: 
01.Articole recente
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8