Generatii din alpinism

Interventia mea intr-o disputa pe intre un veteran al alpinismului romanesc si cativa dintre cei tineri.

Draga Prietene,

Suntem de varste foarte apropiate. ( dar e adevarat ca eu am inceput sa ma catar cu ceva mai tarziu ca tine). De aceea imi permit sa-ti adresez o fraza celebra a lui Gabriel Liiceanu: „Ai ramas incremenit in proiect” !!

Le place, nu le place varsticilor, lumea evolueaza in toate domeniile si sper ca esti de acord ca asta e bine. Daca pretindem tinerilor sa inteleaga ce s-a facut in alpinism pe vremea noastra, trebuie sa-i intelegem si noi pe ei ! Vrei respect de la ei ? Atunci respecta-i ! 

Nu stiu ce ai face tu pe stanca daca ai mai avea 18 ani ( de fapt azi se incepe in sala pe la 10-12 ani si nu e rau ! ). Dar despre mine stiu ca m-as catara cum se catara tinerii de azi ! Care fac si buldering si faleze dar si mari pereti intr-un stil ce nu-l credeam posibil pe vremea noastra. 

Adresandu-te cuiva dintre tinerii cataratori de azi afirmi : 

» Ma indoiesc insa sincer ca prietenii domniei tale sunt in stare sa catzere orice saritoare de pe vaile din Bucegi sau din P. Craiului.  

Eu nu ma indoiesc ! Singura problema ar reprezenta-o prizele care misca pentru cei care s-au limitat numai la faleze „sanatoase”. Sau golul de sub ei pentru cei care s-au limitat doar la pereti de 15-40 m. Dar sunt putini cei care se limiteaza, mai toti progreseaza, fac si trasee lungi, fac la liber trasee clasice in care noi ne trageam de pitoane sau foloseam scarite….

Ai adus din nou in discutie povestea „bolovanului lui Baticu”. Acum cu alti actori in roluri secundare: Mircea Sandulescu, tu. In cartea sa „Amintirile unui alpinist” Baticu da ca actori in roluri secundare pe Emilian Cristea si pe Gicu Nicolescu. (vezi pag.206). Bineinteles ca el era in rolul principal si atunci si i-a umilit pe „actorasi”. Dar te intreb: Esti sigur ca excelentul catarator Baticu a urcat acel bolovan din prima ? (vezi ca se facea si atunci buldering? ) . Ne-a aratat si noua , catorva clujeni cineva (pare-mi-se Zoli Kovacs) acel bolovan si l-a urcat. Noi n-am reusit. Dar ne-am ocupat de el alta data, l-am „lucrat” si am reusit !

Pentru multi dintre tinerii de azi ar fi prea simplu si usor. Si pentru unii de-ai nostri, darmite pentru „˜prietenii » lui Kobe din USA. Daca i-ai fi vazut la lucru pe ai nostri, dar mai ales daca ai fi vazut cateva filmulete cu Patrick Edlinger, Linn Hill, Dan Osman, Chris Sharma, Fratii Huber si altii, nu ai mai afirma ca acestia n-ar putea urca bolovanul lui Baticu sau saritorile amintite de tine. 

Daca i-am admira pentru performante pe cataratorii de azi, poate ne-ar admira si ei pe noi pentru performantele noastre de ieri…. Dar se pare ca la romani asta nu se poate. Nu e respect reciproc nici intre cei din aceeasi generatie, darmite intre generatii. Pacat.

Mai adaug si eu cateva comentarii si ma retrag unde mi-e locul.

Afirmi : « Ce zici de Saritoarea in Spirala de pe Valea Podurilor (Piatra Craiului). Sau ”habar n-ai pe unde vine Valea Podurilor , în schimb stii exact cum sa ajungi in Trango Towers ! 

Valea Podurilor si ale ei saritori le stii/ le stim cei varstnici datorita cartii lui „nea Iancu” (I.I.Dunareanu ) si datorita cortinei de fier ! Neputand iesi „afara” mai adaugam in fiecare vacanta sau concediu o vale, un bolovan „Baticu”, o saritoarere la cele cunoscute. Daca n-ar fi existat cortina de fier, daca ar fi existat mijloacele de informare de azi, sunt sigur ca si tu ai fi iesit- poate nu in Trango, dar in Dolomiti sau Wilder Kaiser, inainte de a sti unde sunt sau de a vedea /urca cele mai cunoscute si dificile „saritori in Spirala” din eterna si fascinanta Romanie de atunci. 

Sa admitem ce banuiesti tu: Kobe nu stie unde e Valea Podurilor. Dar stie unde e /cum se ajunge la Trango ! Ei si ? E asta o crima de lez-Romania ? Eu stiam unde e Matterhornul si Eigerul si chiar cum se ajunge acolo inainte de a sti unde este si inainte de a fi urcat Valea Podurilor. Si am facut buldering la Fontainebleu in 1973, chiar de 14 iulie, inainte de a sti unde e si de a fi incercat/urcat Bolovanul lui Baticu ! N-aveam voie? A fost ceva ne-etic, ne-patriotic? A fost ceva rau in asta ? M-am straduit dar n-am reusit sa inteleg ce-ai vrut sa spui ! Tu stii de Valea Podurilor si pentru ca esti din zona. Dar exista in tara asta sute de vai, valcele si saritori la fel de faine ca cele din Piatra si Bucegi. Le stii ? Le-ai facut pe toate ? Poate Kobe n-a urcat valea Podurilor, dar in tineretea ta tu ai urcat vaile, saritorile si peretii din Rarau, din zona Herculane, Sohodol, Rimetea s.a. pe care ii urca tinerii de azi? Si ai vazut cum urca? Aluneca atat de elegant pe stanca in sus ca niste soparle, pe pereti pe unde noi am fi zis ca nu se poate fara scara de pitoane pentru ca nu exista prize ! . Nu e asta progres ? Mai ales ca unii dintre acest tineri urca Albastra si Sperantei fara a se atinge de pitoane ! Pentru ca ei sa admire timpii de exceptie realizati de Mihai Pupeza si de altii din generatia noastra in traseele clasice din Bucegi, e logic ca trebuie sa admiram si noi- veteranii – ce fac tinerii de azi. Ar trebui- cum am mai spus-o- sa exista respectul reciproc intre generatii si in general intre oamenii cu aceeasi pasiune. Bucuria fata de ce fac si au de gand sa faca confratii intru pasiune ar trebui sa fie sentimentul fiecaruia dintre noi, nu……. 

Daca tinerii cataratori de azi ar face mai intai toate vaile, saritorile si traseele din Carpati pe care le-am urcat noi in tinerete nu din „patriotism” ci din lipsa altor”oportunitati”, ar deveni batrani pentru a mai iesi apoi afara. Nu e normal sa iasa, sa incerce cand se simte fiecare capabili de asta? Sa vada alti munti ne-mioritici, sa vada alti cataratori la lucru, sa faca ce fac aia, sa afle si aia ca sunt si romani ce pot face ce fac ei…

Ionel Ene si altii ca el au demonstrat in Dru si in pereti din USA ca pot si romanii sa fie in pas cu lumea alpina. E ceva rau ca au facut asta inainte de a urca Saritoarea in Spirala ?

Ar trebui sa ne bucuram fiecare de initiativele si realizarile confratilor intru pasiune. Planuri si realizari -mari sau mai putin mari, dar care toate sunt benefice, se invata si din esecuri, greseli (sau mai ales !) nu doar din succese. Invata cei in cauza, dar si altii.

Extrapoland ideea ca tinerii sa urce mai intai marile trasee ce le urcam noi veteranii in tinerete, nu cumva ar trebuie sa le cerem s-o faca in stilul de atunci? Fara hamuri si spituri, legati cu coarda peste piept, asigurandu-se cu carabiniere artizanale din otel in pitoane artizanale care de multe ori nu i-au oprit din cadere pe confrati de-ai nostri ? Dar discutia despre periculozitate-dificultate, despre curaj (risc)- siguranta e un subiect prea vast. La varsta ce o am opiniez pentru dificultate in siguranta. E mai omeneste si mai crestineste sa te intrebi: „oare pot trece?” (si daca nu poti te dai jos si te intoci la familie) decat ” oare voi iesi intreg si viu din acest traseu ?”

******