Etica montană

Opinie scrisa în urmă cu decenii pe Alpinet, dupa o discutie despre asa zisa „secretomanie” a unor montaniarzi, cu referire speciala la Piatra Craiului., când  se mergea ”din greu” și pe nemarcate, Parcul nu avea încă Administrație și rangeri.   

Am citit pareri diverse, mai ales critice la adresa asa zisei” secretomanii”. As spune – era si un banc cu aceasta concluzie- :” Toti aveti dreptate”. Toti, dar nu Toata Dreptatea ci doar fragmente din ea. Se poate spune si ca adevarul e -ca de multe alte ori- pe la mijloc.

Sa ma explic, sa explic titlul : Admit ca toti cei care sunt pe Alpinet, Carpați org, pe alte grupuri de munte sau acum pe FB ,  sunt oameni de caracter, ca nici unul dintre ei nu va distruge/pângări un refugiu, nu va lasa mizerie pe traseu. Deși  de fapt nu e așa, în orice pădure sunt și ”uscături” ! Admit ca e firesc ca toti sa doreasca a vedea locuri mirifice si eu le doresc sa le vada. Dar ma intreb ca si Grig: de ce atata graba, atata nerabdare? De ce sunt cerute/dorite „pentru toti” si cu atata vehementa? E ca pe vreme cand comunistii spuneau „Cine nu e cu noi e impotriva noastra”. Nu e nimeni impotriva colegilor de lista ! Dar as spune ca trebuie o moderatie, o ierarhizare, o bunacuviinta in toate.

Dar unii dintre oamenii de caracter, afland/fiind indrumati pe unele trasee „traznet”,  ii vor duce mai apoi pe acolo si pe alti amici „ca sa le rupa gura” ! Si unii dintre acestia sau dintre amicii amicilor nu mai sunt adevarati iubitori de munte. Sunt cei care lasa gunoaie pe acele nemarcate mult dorite. De astia imi e teama, nu de adevaratii montaniarzi, desi…n-as baga mana in foc ca toti cei de pe listele de munte si de pe FB sunt montaniarzi de 24 de karate ! 

Devenind independent material la absolvirea facultatii, mi-am dedicat Muntelui toate concediile de medic de ţară si apoi toate vacantele de cadru didactic universitar ( 62 zile/an ! ). Am luat toti muntii „in piept”- cate 6-8 masive montane pe vara, dar MAI INTAI PE TRASEELE MARCATE. Piatra Craiului am lasat-o cam ultima (1965), caci stiam si ca e „dificila”, dar stiam mai ales ca e frumoasa. Ca trebuie sa fie un”premiu”, un „desert”, o rasplata pentru pasiunea cu care iubeam Muntele. Aflasem ca Acest Colier de Frumuseti care e Piatra Craiului- are multe „perle”. Auzisem, citisem de Valcelul cu Fereastra, de Calineţ, de Ciorânga, de Poiana Inchisa, dar nu am cerut nimanui sa mi le arate, nu am reprosat nimanui ca nu vrea sa-mi dea explicatii cum sa le gasesc. Desi ma consideram deja montaniard.. Imi spuneam ca mai intai trebuie sa parcurg traseele marcate, sa ma apropii cu respect, cu sfiala, cu rabdare de Maiastra, sa-i devin prieten si apoi sa am pretentia ca sa ma accepte ca „de-al casei”. Am procedat asa mai apoi cu veri, cu nepoti, cu fratele Marlenei, cu prieteni montaniarzi adevarati.

Daca as fi pescar (nu sunt !) pe malul unui rau/lac si cineva mi-ar cere o undita si sfaturi, i-as da. Dar si daca as mai avea cateva zeci de undite, nu m-as duce sa le ofer celorlati care stau pe mal. Dau explicatii cui merita, cui le cere, cand le cere. Nu unora ca sa le stocheze pentru mai tarziu ! Si cu cel care mi le cere, trebuie sa pot purta un dialog despre acel munte. Sa ma conving ca a citit, ca a studiat, ca stie locuri, repere, denumiri.(nu unul care intreaba de „Poiana Ascunsa”, nici nu retinuse ca e Poiana Inchisa !). Ca a cautat, a incercat. Pe acela il ajut cu o enorma bucurie: in el ma vad pe mine cand eram ca el. Va pot da zeci de nume de alpineţi cu care am procedat asa, poate unii ma vor confirma.. Unul dintre ei e Radu Serban, pe atunci de vreo 16-17 ani.( la Pl. Foii, nu pe internet ) Cel mai recent e Cotzo, care dorise sa ajunga in Anghelide, mi-a explicat unde se ratacise, mi-a dat repere, mi-a dovedit ca a incercat si ca stie ce elemente, ce comori va vedea.. A incercat din nou dupa indicatiile mele. Uitati ce mi-a scris in 5 iulie: „In primul rand mersi mult de indicatii domnule Mititeanu pentru Anghelide. A mers la fix. Iesirea am facut-o pe pantele inierbate, creasta secundara dintre Locul Elis si Ulcior asa cum se vede in fotografie.”

Pana in vara lui 1968 umblasem deja prin Piatra si pe multe nemarcate, descoperite dupa cartea lui Nea Iancu (Ion Ionescu Dunareanu) si „la schimb”. Intrebam pe cei intalniti prin „locuri secrete” : ce ne aratati/explicati ? Ce doriti sa va aratam/ explicam? ” Sau altfel: am aflat in 2 aug. 1968 pe creasta sudică de la o doamna ca vor cobori ( dansa, sotul si doi tineri ) prin Poiana Inchisa. Daca le ceream sa ne accepte, riscam un refuz. Am mai povestit despre Minunata. Au inteles probabil ca o stim destul de bine si ca o iubim si o respectam. Am mers in faţa domnului, iar cand ne-am exprimat rugamintea a spus: ” V-am vazut ca mergeti ca doua capre negre, ca v-ati aplecat dupa gunoaiele  altora. Va iau !” Asa am cunoscut o familie de alpinisti celebri: Alexandru si Madlena Breahnă !

Si Emilian Cristea si Mircea Florian si eu si altii – am fost acuzati de secretomanie.. Dar toti am fost si acuzati si injurati ca n-am pastrat secretele Craiesei ! Cristea a primit multe telefoane si scrisori anonime cu injuraturi si amenintari dupa ce i s-a tiparit cartea, în care sunt descrie și trasee nemarcate.  Eu  am scris pe blog, dar nu pe Alpinet sau pe FB insa despre ”Acel Refugiu” dupa decesul lui Mircea Florian, din datorie morala fata de acel om caruia in gand ii multumeau multi  fara sa-i stie numele, pentru ce facuse pentru Acest Munte Magnific. Pana atunci era doar domnul „MPF”. Am scris candva pe  internet cam asa: ”de un munte pe care ai pretentia ca-l iubesti, trebuie sa te apropii ca de o femeie frumoasa pe care o iubesti. Dar daca nu i-ai sarutat mana, nu ai umblat cu ea de mana, nu ai sarutat-o pe frunte… dar te repezi sa-i vari mana sub fusta – e mârlănie, tentativa de viol, nu iubire.”

Asa ca -sunteti de acord cu mine sau nu- eu spun ca detalii despre un anumit loc, traseu, refugiu dintr-un munte, care nu sunt in carti si ghiduri- sa fie oferite nu unor sute de oameni „pentru ca poate vor avea nevoie”- chiar daca ii consideram oameni de caracter, ci doar celor care solicita acea informatie si dovedesc si prin alte argumente, insirate mai sus, nu doar prin calitatea de coleg de grup, ca o merita. Cei care sunt interesati de acel subiect, sa ceara si ei informatiile și să le primească pe personala de la cel solicitat,  dovedind in prealabil ca le merita.  Iar imagini din astfel de locuri n-ar trebui postate pe FB sau alte ”platforme” publice ca un fel de ”Sâc-sâc”, uitați unde am fost” !  M-a deranjat că nu doar tineri au făcut asta, ci și  veterani cu părul alb, care ar trebui să fie mai înțelepți ! Unii dintre aceștia mi-au replicat : ”Dar  n-am dat detalii cum se ajunge acolo ! Și  au mai scrsi/postat și alții despre acest loc/refugiu”. Da, dar ai stârnit unora dorința de a se interesa unde e ”acel ceva” , de a afla cum se ajunge acolo !  Și cu cât apar mai multe astfel de postări-laudă, cu atât ajung acolo tot mei mulți dintre cei care nu merită !

Dar e clar că nu toți sunt de acord cu opinia mea. Din cauza asta am devenit antipatic, chiar ”josnic”   unui fost prieten din B care a scris: ”Cu ani în urmă cotrobăiam prin Abrupturile Craiului pentru a desluși trasee alpine, ascunse majoritătii. După câteva situatii josnice cauzate de anumite persoane (cu renume în materie de munte), am decis ca să desfiintam anumite tabuuri montane. Benevol, dezinteresat si gratis ! ”

Despre afirmatia ca daca refuzi a da detalii cuiva si se duce totusi pe acolo si are un accident esti vinovat…. ma abtin sa spun cuvantul ce-mi sta „pe limba” ! Caci Mihai Benea – un tanar prieten clujean a murit in Piatra Craiului tocmai pentru ca i s-au dat ( la cerere, de catre niste turisti intalniti pe creasta) indicatii de a scurta traseul si l-a parasit pe cel marcat. Depinde cum, cat de clare, de „didactic” se dau acele informații, dar si de cum le intelege cel in cauza. Am trimis uneori acelasi text la 2-3 persoane: unii au gasit, altii s-au ratacit „dupa indicatiile mele pretioase.” Deci și după ce dai indicații unuia care nu le pricepe și acela are un accident, te poți considera vinovat !

Asa că repet: adevărul cu „secretomania” e pe la mijloc ! Cu răbdare și tact, cu argumente se pot obține informatiile dorite de cei care le doresc și care dovedesc că le merită, cum am scris și exemplificat mai sus. Nu date pentru toată lumea, ”benevol, dezinteresat și gratis” dintr-un păgubos și fals altruism sau din dorința de ”a se da mari” ! Știu și știți atâtea cotloane și ”fundături” superbe din Carpați  agresate acum de ”cocălari”. Fundătura, Dumești, Holbav,  Scările de pe Toaca, vf. Moldoveanu, mai ales  dinspre Stâna lui Burnei. 

Nu cer să fiți de acord cu mine. Vă rog doar să citiți și să cugetați.