Cruci pe vârfuri

Comentarii si pareri despre crucile ridicate/intalnite in Carpati.

Motto: „Straveche esta dorinta spre varf, spre o tinta care sa potoleasca neastamparul sufletului si sa dea macar pentu o clipa bucuria implinirii.” 

Fritz Kasparek

Acest subiect a fost dezbatut „fierbinte” în urmă cu vreun deceniu pe Alpinet -acolo erau cei mai mulți montaniarzi-  cand s-a aflat de o proiectata alta unică cruce (erau  deja doua) pe Moldoveanu. S-a spus atunci ca in Alpi exista de mult acest obicei: cruci pe varfuri. Le-am vazut in albume si filme, unele la fata locului.

La noi cruci pe culmi s-au ridicat doar in memoria ostasilor cazuti in razboaie, mai ales in locuri vizibile din orasul de la poale, sau de departe: Crucea de pe Caraiman, de pe Piatra Mica a Craiului, cea de pe Giumalau, Crucea Ateneului din Masivul Iezer, Crucea Sandulestilor de pe Dealul Sandului din Cheile Turzii, pe Muntele Mic, Crucea Alba de pe Domogled si altele .

Apropo de crucile in memoria celor care s-au jertfit pentru Tara, una din cele existente atunci pe Moldoveanu era dedicata acelor tineri care au luptat impotriva comunismului si multi au murit, in Muntii Fagarasului. Consateanul meu, Ion Gavrila Ogoranu, unul din putinii supravietuitori, le-a dedicat tulburatoarea carte in 4 volume „Brazii se frang dar nu se indoiesc”. Cand in 7 iulie 2001, am ajuns cu nepoatele mele pe Vf. Moldoveanu, un domn ce parea respectabil, dintr-un grup care mancau acolo, s-a simtit foarte ofensat ca l-am rugat sa-si ia de la baza crucii tricoul pus la uscat. A spus ca aveam tonul iritat ! Cred ca da, caci nu pusese flori sau o lumanare. S-a rastit la mine ca varful nu e proprietatea mea si ca el, isi poate pune si chilotii acolo. Am martori! Cred ca nu la acea clipa penibila se refera citatul din Blaga, scris pe cealalta cruce: ” Opreste Doamne clipa..”( si pe care Thomas Bross, seful salvamontului Victoria a spus ca-l va muta pe crucea noua, desigur si ceva referitor la eroii anticomunisti.) N-am mai avut replica, nu stiu sa discut cu animale, asa ca m-am intors scarbit si grabit la rucsacii lasati pe Vistea.

La noi nu a existat obiceiul acesta: cruci pe varfuri. Dar a existat si exista obiceiul unor cruci (de lemn) la intrarea/ iesirea din sate si la unele rascruci de drumuri de camp, iar in munte, in locurile de pasunat. Unde nu sunt prea departe de sat (in Apuseni am vazut asta), urca preoti de le sfintesc si pe ele si pasunea. In locurile departate, duc bacii sau bacitele apa sfintita sa le stropeasca, intru bogatie de iarba si de lapte, sanatate pentru animale, ferire de atacul salbataciunilor si de traznet …

In anii din urma, am intalnit tot mai des si in muntii nostri cruci pe varfuri : Pe Ineu, pe Gargalau- in Muntii Rodnei. Cea de pe Ineu nu mi-a placut: are/avea ? si un Crist (un kitch) si un ștergar („ştergură” , se spune in multe parti din Ardeal) ca cele de la icoane. Mi-a placut cea de pe vf.Anieșul: o cruce simpla de brad.  E mai mult un semn de vârf decât un semn creștin ! Pe Vf. Pietrosul Calimanilor am gasit o cruce de lemn sculptat pe care scria: „pace temerarului in zbuciumatul pelerinaj spre lumina si mantuire sufleteasca” ridicata de… din Lunca Bradului- Mures, 1998. 

Sa fie clar: Nu-mi plac extremele de nici un fel ! Nu mi-ar plăcea sa apara cruci pe mai toate varfurile din Carpati. Și nici pari metalici cu tricolor pe toate vârfurile , cum vor unii mai recent ! Mi-ar plăcea să găsesc mai multe din acele ”semne de vârf”  care se armonizează cel mai bine cu peisajul: momâi !  Care existau poate pe unele vârfuri și pe vremea dacilor. Momâi  mai mari ca cele de orientare  ale ciobanilor și ale drumeților. Cum este cea existentă de decenii pe Mohoru din Parâng, cum am văzut multe în Alpi, cum era cea bine știută, faină, fotogenică, îndrăgit de pe Dara . Era !  Căci  în 2020  am găsit-o  dărâmată și înlocuită cu un par metalic cu tricolor !  Tricolor care -spun nu doar eu- ar trebui arborat doar pe unul dintre celel mai înalte vârfuri din zona respectivă, nu pe toate din zonă (Urlea, Dara, Hârtopu, Mușetescu) cum întenționează niște voluntari, care cu acele eforturi materiale și fizice cu care se mândresc, ar putea face alte fapte bune mai benefice muntelui și nouă !  Ca în multe alte domenii, ar trebui și aici să domească bunul simț ! Nici cruci sau steaguri pe toate vârfurile, dar nici sa fie interzise sau daramate, cum ar dori unii ! Sau inlocuite cu sfere, cuburi, obeliscuri..( nu s-au propus totusi stele in 5 colturi ! ). Și doar un semn de vârf pe fiecare, nu  mai multe -cum este de ex. pe vf.Penteleu, cum era pe Moldoveanu  și nu numai ! Sper ca asa cum e în  alte domenii, romanii sa dea dovada de moderatie ! Și ar fi mai logic să alterneze: pe unele vârfuri cruci, pe altele drapele, pe altele momâi…  

De acord cu numele și cota vârfului ! Da, sunt necesare, dar se pot pune mai discret pe o bornă mică, așa cum este pe Gărgălău sau pe Buteanu. Nu pe stlpi metalici cu table mari pe ei !Discreția și modestia sunt bune în toate domeniile ! Deși opinia mea este că dacă urci într-o zonă ar trebui ca fiecare să se documenteze bine și la fața locului să recunoască și să explice vârfuri, șei, lacuri. Ar fi și asta o dovadă că iubești muntele și o bucurie, nu să ți se dea ”mură în gură” ! E cam cum ai lua notămare la școală când îți suflă un coleg !Apropo, sper să nu apară câte un stâlp cu nume, suprafață, adâncime și lângă lacuri, cum este la Lacul Pietrele din Retezat !

Apropo de momâi din alți munți: nemții le spun Steinmann=om de piatră, italienii ometto= omuleți, slovacii mujiki=omuleți, francezii și englezii cairn- cuvânnt din gelica scoțiană.  Dacă mai știți altele, vă rog să-mi scrieți !

Pentru cei care vor să reconstruiască momâi mari pe vârfuri: pentru a deveni durabile în fața marilor vânturi, trebuie construite cu atenție, din lespezi mari, plate și așezate cu grijă ! Și doar cu ”materiale” de la fața locului, fără ciment, fără sârme ! Așa cum dacă ne îmbrăcăm cu o cămașă țărănească, nu ne punem și cravată ! Deci construite și gândind, nu doar muncind !

Apropo de obeliscuri. Il stiti pe cel de la Lacul Capra, dedicat memoriei celor 4 alpinisti morti in avalansa in 7 feb. 1963, dupa ce parcursesera Creasta Arpaselului (fapt dovedit prin filmul din aparatul foto, gasit si developat…vara, cand au fost gasite si trupurile lor, legate in coarda, in caldarea Fundul Caprei. Ei erau: Marius Anitia -medic, Igor Popovici-matematician (care impreuna cu Robert Domnesteanu a urcat in premiera de iarna Fisura Albastra, cu doua bivuacuri in perete, inclusiv noaptea de revelion 1963 ! ), Ioan Silcă si Constantin Zamfir- studenti. Va dati seama ca tatal lui Marius, care a dat jumatate din banii necesari (totalul mi s-a spus ca era cam valoarea unei Dacii), ar fi dorit o cruce. Dar jumatate din suma a oferit-o Consiliul National al Asociatiilor Studentesti( UTC-ul studentilor), asa ca… s-a ridicat un monument…  ca pentru soldatii sovietici… Am auzit candva, atunci in primii ani de la ridicare, un tanar care se indrepta spre monument, spunandu-i celuilalt care isi continua drumul: „stai sa vad ce e cu dracia asta”. Dupa ce a citit textul (eu eram aproape si ma uitam la el) a balbait niste scuze. Il dusese desigur in eroare forma monumentului. 

Cineva spunea pe lista ca un monument-cruce pe Moldoveanu i-ar aminti de epoca ceausisto-comunista ! De ce, daca comunistii nu ridicau cruci ? Eu cred dimpotriva, cruci pe unele vârfuri (nu pe cele mai multe !!!)  ar aminti ca poporul roman s-a nascut si a ramas crestin. Asta nu o stiu sau se fac ca nu o stiu niste domni din vest, care, dupa ’89 s-au straduit si se mai straduie, cu eforturi spirituale si materiale demne de o cauza mai buna, sa ne crestineze !!. Cu sute de afise si statii de amplificare prin pietele oraselor si trimitand cate doi mesageri ( „vanatori de suflete”, le spune un prieten) sa sune pe la usi. Nu o data mi-au spus la usa acesti mesageri: „vi-l aducem pe Isus”. Ce tupeu ! Le raspundeam desigur cu tonul iritat cu care m-am adresat si „domnului” de pe Moldoveanu, ca mi l-au adus Bunica si Mama cand aveam 3-5 ani. Mai nou isi ambaleaza „marfa” sub haine medicale, brosuri despre boli si sanatate. Scuze pentru frazele off topic! 

Si de fapt crucile de pe varfuri nu ar aminti multora ca suntem un popor in cea mai mare parte crestin; ar fi pur si simplu un simplu „semn de varf”. Si ca sa nu fiu inteles gresit, va marturisesc ca nu sunt ceea ce se cheama „un om religios”. Merg foarte rar la biserica in timpul slujbelor. Biserica pe care o frecventez eu cu regularitate si religiozitate e MUNTELE. Dar intru deseori in biserici si ortodoxe si greco-catolice si romano-catolice si reformate sau evanghelice. Si ma simt bine in toate. In acea atmosfera speciala ma simt bine, ca si in Catedrala Muntelui; stau de vorba cu Bunicii si cu Mama. Bunicul era ţăran intelept, care mergea cu regularitate la biserica, isi spunea seara constiincios rugaciunile, isi facea semnul crucii cand sa aseza la masa si il facea cu cutitul deasupra painii cand o incepea. Dar bunica, profund credincioasa, „femeie cu frica lui Dumnezeu”, ii spunea uneori „păgânule”, caci el afirma câteodată  ca un Om de Omenie nu ar avea nevoie de biserica  pentru a se  ruga Cerului sau îşi analiza şi recunoaşte  pacatele, ar putea face astea şi in pădure. Si se indoia daca exista „viata de apoi”. In bisericile in care intru sa-mi racoresc trupul si sufletul, stau de vorba cu mine insumi, imi analizez „pacatele” si-mi acord „pedepse” si sanse de indreptare. Respect toate religiile. Ma deranjeaza doar agresivitatea si intoleranta unora.

Stiu ca nu toti sunteti de acord cu mine,( unii ati scris asta pe lista cand s-a discutat de crucea de pe Moldoveanu) si e normal si bine sa fie asa. Important e sa discutam civilizat si sa ne respectam unii pe altii. Sa respectam , dreptul la opinie, caci suntem „lista de discutii”. E trist insa, cand -uneori- se ajunge la insulte si expresii suburbane, uneori reactie disproportionata la o afirmatie decenta, reactie care ma uimeste si scarbeste. Sa speram ca asta nu se va mai intampla.  Iar despre cruci, drapele și momâi pe vârfuri despre care mi-am spus mai sus opinia de montaniard octogenar, vă rog doar să cugetați !