Creasta Carpaților Meridionali

Motto: ”O călătorie de o mie de li începe cu un pas.”
Lao Tzu
Album foto la: https://photos.app.goo.gl/yN7bhwkchzL6CWSC3

În 19 zile, între 20 aug. și 7 sept. am mărșăluit pe crestele Carpaților Meridionali între Herculane (Motel Dumbrava) și Bușteni ! Am parcurs 8 masive montane: Munții Cernei, Godeanu, Retezatul sudic, Parângul, Lotrului, Făgărașii, Piatra Craiului (doar traversare Șpirla-La Table- Fundata ) și Bucegi (Moeciu de Sus-Băngăleasa-Ref. Bătrâna-Omu- Valea Cerbului). AM PARCURS, căci noi spunem că termenul corect, logic, e ”Parcurgerea crestei...”. Traversare- folosit de mulți, inclusiv de francezi - pentru munți sub formă de lanț, e greșit, căci ”a traversa = a trece peste”. În cazul Crestei Meridionalilor, Făgărașilor, Rodnei a-i traversa e valabil doar a trece peste ei de la nord la sud sau invers ! ( Piatra Craiului de la vest la est sau invers). E ca diferența între a parcurge o șosea sau un curs de apă și a le traversa de pe o margine/țărm pe alta/altul. Traversare se poate folosi doar la munți piramidali: Bucegi, Ceahlau, Mont Blanc...

Echipa:
-Florin Bîscu din Horezu/Lausanne 395 km, el a facut în plus un circuit de 25 km în Retezat, zi în care eu am stat la corturi în Poiana Pelegii + el a urcat și pe Vânătoarea lui Buteanu și pe Moldoveanu,
-Dinu Mititeanu- 365 km,
-Marlene Mititeanu -110 km, doar de la Bâlea la Valea Prahovei.
Diferență de nivel cca 20.000 m D+.

Desigur nu am inclus în kilometraj transferurile auto/telescaun: Uricani-Petroșani-Cabana IEFS, Lotrioara- Mânăstirea Turnu Roșu, Rudărița-Plaiul Foii.

A fost o tură lungă, dar nu grea, nu ne simțeam ”terminați” la finalul ei. Doar picioarele ne cereau zilnic pe la ora 16 să le descălțăm, deși mai aveam de mers până la apusul soarelui. Însă niciunul nu am suferit de răni la picioare , bocancii Meindl pe care de ani de zile îi folosim toți trei, au calapoade perfecte pentru picioarele noastre. Mergeam cam 25 km pe zi, cu plecare la ora 6.30-7 și cu montarea cortului la 19.30-20.

Ne plac desigur aprecierile, dar nu exagerările. Unei afirmații de pe FB ”...mi se pare putin supra-omenesc ceea ce ați făcut”, i-am răspuns: ”Suntem oameni și dacă am parcurs pe creste cei peste 360 km per pedes cu rucsaci de cca 20 kg în spinare, nu e ceva supraomenesc ! Au mai parcurs vara Creasta Meridionalilor și alți montaniarzi obișnuiți (adevărat că nu de vârsta ce o am eu acum !), unii alpiniști iarna, era una din normele pentru titlul de Maestru al Sportului. Iar Lucian Clinciu din Zărnești a parcurs la începutul lunii mai 2013 Meridionalii în alergare , în unelel zone pe schiuri , între masive nu cu mijloace motorizate ca noi, ci cu role sau bicicletă, câte 40-85 km/zi, 500 de km în total. A încheiat tura în doar 8 zile, la Statuia lui Hercule, iar în ziua următoare a alergat 44 km la Maratonul Hercules ! Supra-omenesc ? Vara, tura asta o poate face oricare montaniard dacă vrea și dacă anii sau deceniile de mers pe munte au obișnuit fizicul să fie ”sclavul” psihicului ! Știi și tu expresia ”Dacă vrei, poți”.

Vremea - cu excepția primei zile- a fost excelentă până la Fereastra Sâmbetei. Apoi reprize dese de ceață sau de ploaie. În primele trei zile vânt puternic.

Am dormit 14 nopți în cort și patru în cabane sau refugii: la Bâlea în vechiul refugiu Salvamont (la Fane !) și în cabana Omu (Bucegi). În refugii în Curmătura Brătilei și la Șpirla din Piatra Craiului. În planul inițial era si masivul Iezer-Păpușa, la care am renunțat din cauza vremii nefavorabile din ultima săptămână. Tot din cauza vremii (ceață deasă, persistentă) , în ultima zi, de la Omu nu am mers la Babele și Sfinx, să vadă ”live” și Florin acele minuni ale naturii cu care își fac selfie (și pe care unii chiar se urcă) toți cocalarii urcați cu telecabina Bușteni-Babele. Ne-ar fi plăcut să coborâm pe Valea Jepilor în speranța s-o găsim curată ca ultima dată, deși poate atunci nimeriserăm după o acțiune de salubrizare a Salvamontului și /sau a unor voluntari. Iar din dreptul cascadei Caraiman să-l ducem pe Florin la stânga pe Brâna Caraimanului până dincolo de Portița Caraimanului, de unde să vadă localitățile de la poale ca din parapanta atât de dragă lui...

Cele mai faine locuri: Urcușul pe Arjana, Vlașcurile, vf.Godeanu, Piatra lui Iorgovan, vârfurile și lacurile din Retezat, mai ales Judele și Custura, Vf. Cârja și apoi Vf.Parâng unde am așteptat apusul, Vf. Cristești, Șteflești, Voineșița și Prejba din M.Lotrului, Scara, Negoiu, Lespezi, Călțun, Vânătoarea- din Făgărași, Piscul Baciului din Piatra Craiului... Cel mai fain loc de cort: o mică terasă știută de mult, aflată după Custura Sărății, la nici 10 minute de Șaua Cleopatrei... Cel mai fain izvor: sub vf. Chica Fedeleșului din Făgărași unde apa țâșnește din stâncă... Cei mai fioroși și mai mulți câini la o turmă de oi: (la una 25 ! ) în M.Cernei , dar știm de mulți ani să ne vedem de drum fără teamă, spre marea mirare a lor și a ciobanilor. Cea mai lungă zi: 32,5 km în M. Lotrului. Prinși de poaie torențială de două ori, cu 5 minute înainte de a monta cortul în șaua de după vf.Negovanu din M.Lotrului și a 2-a oară înainte de a ajunge și a intra în refugiul din Curmătura Brătilei.

Întâlniri-surpriză: în Munții Lotrului cu doi polonezi plecați din luna mai !!! din Bratislava să parcurgă integral Creasta Carpaților și cu un alt polonez solitar plecat pe creste de vreo două luni. Și la Omu, cu doi tineri englezi veniți în Ro pentru câte 2-3 zile în Bucegi, Făgărași și Retezat , care aveau ca documentare doar un ghid... Cicerone. Le-am spus de unde să descarce excelentele hărți din noua colecție Munții Noștri și unde le pot găsi pe hârtie în Brașov.

Deceptii: gunoaiele întâlnite prin munți și refugii, lăsate de ciobani, ciupercari, turiști și distrugeri în refugii. Faptul că mulți dintre cei întâlniți, mai ales pe în zona Negoiu-Moldoveanu nu binevoiau /nu știau să salute. În Alpi nu treceam pe lângă cineva fară să auzim un Bonjour, Bongiorno, Hello... Marea decepție: lipsa de omenie ! Pe Transalpina a trebuit ca după aproape 2 ore de speranțe deșarte la ”ia-ne Nene” intre 15-17, să parcurgem pe jos cei 8 km de pe Muntele Cărbunele până la Obârșia Lotrului. Solicitam să ne coboare, deci nu se punea problema că le suprasolicităm motorul ! Au trecut pe lângă noi peste 100 de mașini (era duminica după amiază) cam 1/3-me din ele doar cu 2 persoane. Ne-au refuzat și o pereche de tineri cu masină de CJ care opriseră lângă noi, deși le spuseserăm de unde venim, că suntem clujeni și că îi rugăm să ne ducă doar 8 km, să nu mărșăluim pe asfalt sau tăind serpentinele pe gâlmele pășunii și prin răgăliile din pădure (nu e potecă). S-a adeverit încă o dată ce le răspundem unora: că nu de dificultăți, rătăciri, sălbăticiuni și vremea rea ne temem pe munte, ci de unii ne-oameni!

Tura asta noi doi (Dinu și Marlene) am făcut-o de mai multe ori vara, dar ”din bucăți”, multe zone chiar și iarna. E meritul lui Florin că am realizat-o acum integral și ”dintr-o bucată” el fiind foarte interesat ”a recupera” ceea ce n-a putut face ca elev și student când încă locuia în RO. Îi era rușine ca știe Alpii mai bine decât Carpații. Și ne-am bucurat că- așa cum ne place și nouă- a parcurs Meridionalii nu doar cu picioarele, ci și/mai ales cu sufletul: s-a documentat temeinic dpdv geografic.

Și acum- pentru cei mai curioși- , scurtă relatare pe zile:

Ce de obicei, planul l-am făcut amănunțit de acasă ! Nu lăsăm nimic la întâmplare, la ”vom vedea noi acolo” ! Facem planuri de rezervă, de retragere la nevoie. Așa că neîntâlnind pe traseu vreme foarte nefavorabilă, cu mici diferențe nesemnificative în minus sau în plus, etapele au fost cele din plan. Am ajuns în a 13-a zi- vineri 1 sept. seara la Bâlea, la întâlnirea cu Marlene, iar la Bușteni joi 7 sept. la prânz, mai devreme cu două zile, căci renunțaserăm la ocolul prin masivul Iezer-Păpușa. Știind dinainte unde vom întâlni izvoare pe traseu, unde era cazul ne luam apă suficientă din vreme, cu 3-5 ore înainte de amurg. Așa că locul de montare a cortului depindea doar de alte criterii, nu de prezența unei surse de apă, așa cum veți citi mai jos.

1.Duminică 20 aug. 2017. Băile Herculane (Motel Dumbrava)- Dobraia= 4,5 km.

N-a fost ”zi plină”, căci abia la ora 18 am coborât din mașina lui Florin, condusă de Mihai, cumnatul său, care va pleca înapoi la Rm.Vâlcea. Noi- uitând să facem tradiționala poză de debut, facem primii pași ”din cei 1000 de li” ai lui Lao Tzu, traversând Valea Cernei și pornind în urcuș pe marcajul zonei finale a Maratonului Hercules. După două ore ne montăm cortul lângă bisericuța din apropiere, care deservește sătucele Dobraia și Prisăcina. Ne luaserăm apă de la izvorul știut.

2. Luni 21 aug. Dobraia- Șaua de după Vlașcu Mare =17,5 km.

In fiecare dimineață, telefonul ne va trezi la ora 5, dar azi plouă mărunt și mai amânăm. Doar la ora 9 suntem cu rucsacii în spinare. Din Poiana Lungă, de unde drumul și maratoniștii coborau în partea opusă, în Bogâltin, noi cotim la dreapta pe marcajul Banda Roșie spre frumoasa Arjana- 1511 m, ultimul vârf de peste 1.500 m din drumul Carpaților care merg ”să se adape” în Dunăre. Vremea e umedă, dar nu plouă, iar ceața e doar pe vârf. Mă bucur că lui Florin îi place această mică Piatra Craiului, o zonă tot mai spectaculoasă pe măsură ce urcăm. După Șaua Prislop care urmează unei coborâri prin pădure, urcăm lin spre dreapta să ne luăm apă de la izvorul stânei de sub vf. Cușmița, știind că doar mâine vom mai da de apă ! Urcăm apoi spre stânga, către culme și vom constata că de aici și până în Munții Godeanu nu mai există niciun semn de marcaj ! Pe creastă, vânt puternic, mai ales pe versantul stâng. Ceața se joacă cu muntele și cu noi. Pe la 19.30, după coborârea de pe Vlașcu Mare, când vântul e tot mai violent, Florin descoperă un loc minunat de pus cortul, la 20-30 m pe versantul drept, la adăpostul unei stânci providențiale.

3.Marți 22 aug. Șaua de după Vlașcu Mare - după Vf.Godeanu= 25,5 km.

Plecare la 6.30. Ne salută și salutăm Soarele. Vreme faină, dar cu vânt cu accese violente. Multe turme de oi, cu mulți câini agresivi dar știm de decenii cum să-i lămurim că nu ne e frică de ei, că nu ne pot opri din drum. Când poteca ciobănească traversează pârâul Craiova, ne luăm apă, căci știm că nu vom mai găsi lângă potecă decât mâine, la Lacul Scărișoara, în masivul Godeanu, în care intrăm pe la ora 18. După vârful acestuia, coborâm spre dreapta, mai la est de lac, pe o terasă bună de pus cortul.

4. Miercuri 23 aug. După Vf.Godeanu-Poiana Pelegii = 30 km.

Trezire la ora 5, plecare la 6.30. Aici avem marcaje, și mie zona îmi e cunoscută din ture anterioare, inclusiv de iarnă. După lacul Scărișoara ajungem din urmă un grup de 5 cehi. Vreme faină, peisaj tot mai fain, Retezatul tot mai aproape. Apă la izvorul știut lângă potecă, pe muntele Gârdomanu. În Șaua Soarbele intrăm în Retezatul Mic/Calcaros. După Stănuleți, peisaj fotogenic spre Piatra lui Iorgovan, cu turmă de oi în plan apropiat. După Scocul Drăgșanului, nu mai deviem spre dreapta, la Izvorul Bolboroși, mai avem apă. Din Șaua Plaiului Mic, cehii care erau ba înainte, ba înapoia noastră (unul era mare fumător și poate pentru asta făceau mereu pauze, apoi goneau) coboară spre dreapta la Cabana Buta. Noi la stânga până în Poiana Pelegii, unde montăm cortul cât mai sus, deși nu mai este aglomerația, gălăgia și mizeria vacanței de Sf.Maria. Salvamontul a făcut curățenie ”lună” - cinste lor- după cei mulți din specia ”porcus turisticus”- cărora le spunem degeaba ”să vă fie rușine” !

5. Joi 24 august. Florin face singur un circuit de 25 km: Lacul Bucura- Șaua Slăveiului- vf. Judele-Tăul Porții- Poarta Bucurei- vf.Retezat- Vf Bucura- Vf.Peleaga-Vf.Păpușa - vf.Păpușa Mică- valea Lăpușnicul- Poiana Pelegii. Eu fac o zi de pauză la cort, căci tura asta am făcut-o de multe ori, ultima dată în vara asta, în 24-25 iunie. Florin a fost captivat de frumusețea Retezatului Mare, însă mi-a produs emoții: a revenit ”la frontală” pe la ora 21, dar super-mulțumit și fericit !

6. Vineri 25 aug. Poiana Pelegii- ”La Iepure” =27 km.

Peisaje superbe de pe vf. Custura, mai rar atins de amatorii de Retezat. Traseu parcurs de mine și Marlene iarna, în sens invers, dar pe bocanci, căci era zăpadă puțină (http://www.dinumititeanu.ro/Cautand-zapezile-de-altadata). Peisaj fain și mers comod -dar fără marcaj- până pe vf.Văcarea. Apoi.... eco-challenge ! Peste vârfurile Pilugu, alternanță de blocuri mari, multe instabile și jnepeni. Apoi ”bungeriș”, cum numeau consătenii mei desișurile cvasi-impenetrabile de tufișuri ! A fost un noroc faptul că Florin a nimerit o foarte discretă intrare într-o potecă îngustă, cu crengi tăiate ! Ce bine ar fi ca acolo să existe un stâlp! Apoi potecă tot mai clară și chiar drum. În Curmătura Tulișa, știam că găsim izvorul ”Gh.Tătărăscu”. Bine-venit, căci altul știam de la plecare că nu vom găsi. Montăm apoi cortul lângă casele folosite vara în locul numit ”La Iepure” unde îl montaserăm cu Marlene și în 28 dec.2006.

7.Sâmbătă 26 aug. La Iepure -Uricani-Petroșani- Șaua Gruiu (Fereastra Lacului Oglinda Mândrei) = 11 km :-) !

În 30 minute ajungem în Uricani. Microbuz până în Petroșani. Pauză lungă pe terasa restaurantului Via din centru, mic dejun copios. Florin pusese la încărcat diversele devices-uri. Facem cumpărături, masă de prânz, dat telefoane, (La Mulți Ani lui Radu, fiul meu), accesat internet, etc. Apoi plecăm cu un taxi până la telescaun și cu acesta până la Cabana IEFS și vecinele ei. De la Cârja mai departe, Florin e impresionat de peisaj, de abrupturile și lacurile din stânga. Ca premiu, ajungem pe vf.Parângul Mare cu câteva minute înainte ca soarele să ne spună ” Îmi place tot mai mult de voi, noapte bună, pe mâine! ” Poze, poze cu soarele după tricolor, după cruce, pe lângă ele... Doream să coborâm la frontale la Lacul Oglinda Mândrei, dar mai aveam apă destulă pentru preparat lapte și pastele, așa că am montat cortul într-o faină scochină de lângă acea șa.

8. Duminica 27 aug. Șaua Gruiu - Obârșia Lotrului = 26 km.

Zi faină pe creastă peste Setea și Mohorul, până la țigănia și murdăria de pe muntele Cărbunele- Transalpina. Unde ne-am adăpostit de o ploaie scurtă, am mâncat niște mici și apoi am făcut din nou cunoștință cu lipsa de omenie despre care am scris. N-a fost deloc plăcut mersul peste gâlmele din pășune și mai ales pe scurtăturile ce le făceam ”haiducește” prin pădurea hăcuită și peste râpele serpentinelor dese ale șoselei. Desigur că nu ne mai oboseam să facem semne cu mana mașinilor ce treceau pe lângă noi ca pe șoseaua Predeal-Brașov. Spre mirarea și fericirea noastră, cam cu 3 km înainte de Obârșia Lotrului, a oprit o mașină a unui sătean din Jina și ne-a dovedit că mai există sămânță de omenie în țara asta. Așa că am prins totuși cina la cabana veche, în curtea căreia ni s-a permis să montăm cortul, să ne spălăm câteva lucrușoare în râu.

9 Luni 28 aug. Obârșia Lotrului - șaua de după Negovanu = 31 km.

Urcare spre muntele Tâmpele pe drumul știut din alte ture, marcat cu Cruce Roșie. Suntem singurii drumeți pe aici, așa că nu ne e jenă că rucsacii sunt ”pomi de Crăciun”, uscătoare pentru ce am spălat aseară. Întâlnim multe izvoare, dar mai toate au obârșia mlăștinoasă. Apoi întâlnim BR care ”vine” din pasul Tărtărău. Lângă stâna Larga Mânețanilor, ne luăm totuși apă. Ne surprind plăcut ”megaliții” de pe culmile Cristești și Șteflești. Dar cunoscuta Piatra Cântătoare, lângă care într-o iarnă eu și Marlene puseserăm cortul pe traseul Păltiniș-Șureanu- Luncile Prigoanei, rămâne în stânga pe marcajul ce coboară în Șaua Șteflești și urcă apoi în Cindrel. Și aici mulți cai în libertate. Pe la ora 18 vedem pe cer pregătiri de ploaie. Ploaia de pe Cindrel și Platoul Diavolului se duce spre est, dar apoi ”vine” spre noi. Am coborât în grabă de pe vf. Negovanu, să montăm cortul între jnepenii din șa (căci vântul era turbat) și să intrăm în el uscați, dar... ne-au lipsit vreo 10 minute ! Însă aveam desigur haine uscate, am dormit bine.

10. Marți 29 aug. Șaua de după Negovanu- Culmea Pleșei = 32,5 km- ”recordul” turei !

Dimineață cețoasă, dar nu plouă. Pantalonii se vor usca încet-încet de la vânt, dar bocancii nu prea. După o vreme va ieși soarele. Pe vf.Voineșița facem o pauză de uscat cortul ( îl montăm pentru asta și deschidem ușile), pelerinele, bocancii, s.a. La ora 18 suntem pe vf.Prejba, dar ne dăm seama că nu vom ajunge la o pensiunea din Lotrioara, unde să ne gătească gălbiorii culeși de pe marginea drumului prin pădure. La ora 20 ne montăm cortul pe culmea Pleșei. (coincidență de nume cu poiana în care vom monta cortul mâine seară, dincolo de Olt !).

11. Miercuri 30 aug. Culmea Pleșei- Lotrioara... -Mănăstirea Turnu Roșu- Poiana Pleșa = 13 km per pedes, alții cu mijloace auto.

Ni se terminaseră bateriile încărcate necesare GPS-ului, deși ne străduiam să le reîncărcăm cu mini-panoul solar montat pe rucsacul meu. Dar fără soare, eficiența e redusă. Așa că undeva, în pădure am greșit și am făcut un ocol de vreo 4-5 km. Dar la ora 10 am ajuns la plăcuta și primitoarea pensiune ”Rotarii” din Lotrioara, unde ne-am răsfățat cu un copios mic dejun. Mai important, o mașină din curtea pensiunii ce a plecat după o oră de la sosirea noastră, acceptă să ne ducă nu doar până la Tălmaciu (mergeau la Sibiu) , ci să facă și o deviere până în satul Turnu Roșu. Unde ne facem câteva cumpărături și apoi avem noroc ca un localnic, un tânăr amabil care este taximetrist în Sibiu, acceptă să ne ducă -refuzând plata !! - încă 5 km până la Mânăstirea Turnu Roșu. Aici altă dovadă de mare omenie: suntem primiți de parcă am fi vechi și dragi oaspeți, suntem ospătați cu de toate. Și ce e mai important, starețul Petroniu Tănase, originar din Avrig, rezolvă prin telefon o încurcătură făcută de un comisioner: o mașină a mănăstirii Turnu de lângă Căciulata-Vâlcea, ne aduce un cablu necesar lui Florin trimis acolo, nu aici ! Nu ne putem revanșa decât cu mulțumiri și cu cele cam 3 kg de ciuperci (gălbiori) culeși din munții Lotrului. Florin va da din Elveția un telefon-surpriză la mănăstire să le muțumească încă o dată și să le spună că am terminat tura cu bine (nu le ceruserăm numarul, dar ni l-a aflat colega noastră Mara de loc din Avrig !). La ora 17 pornim spre creasta făgărășană: în două ore ieșim din pădure în poiana Pleșa și montăm cortul.

12 Joi 31 aug. Poiana Pleșa- Șaua Cleopatrei = 23 km.

Vreme superbă, ce ne va însoți încă trei zile, până în Fereastra Mare a Sâmbetei. Ajungem în creasta principală în șaua Corbului. Până în Portița Avrigului, culmea e blândă, asemănătoare cu munții Cernei, Godeanu, Lotrului. Dar de acolo până după vf.Urlea pe langă care vom trece poimâine, defilăm peste și printre vârfuri mărețe. Cu rucsacii ce-i avem, nu ne aventurăm pe frumoasa variantă care ocolește lacul pe sus, peste vârfurile Ciortea Vest și Ciortea Est -meterezele nordice ale Cetății Ciortea- pe care eu o știu bine. Așadar coborâm la lacul Avrig, unde constatăm cu tristețe că din el nu mai curge apă pe canalul de ”prea plin”! Dar ne luaserăm apă dintr-un izvor știut de sun Portița Avrigului. În șaua Șerbotei sunt corturi, dar noi apreciem că mai putem merge pe lumină până la un loc fain știut de mine, aflat după celebra Custura Sărății și înainte cu cca 10 minute de Șaua Cleopatrei. A fost cel mai fain loc de cort din tura asta !

13. Vineri 1 sept: Șaua Cleopatrei - Lacul Bâlea = 14 km.

Desigur pauză mai lungă pe Negoiu. Apoi, decidem să evităm Strunga Dracului și din prudență, dar și pentru acces mai direct la falnicii vecini ai Negoiului. Așa că înainte de a ajunge în Strunga Doamnei, lăsăm ruscacii și facem o faină abatere în coborâre spre dreapta și apoi în urcare spre doi dintre cei 13 ”patrumiari” ai Carpaților ce depășesc 2.500 m: frumoasele vârfuri Lespezi și Cornu Călțunului. La ora 17 facem o pauză la Izvorul Paltinului unde spălăm câteva lucrușoare și le uscăm parțial la soare timp de peste o oră. Apoi, la cabana Paltinu, unde mâncăm ca oamenii, îl găsim pe Fane ce ne oferă cazare în refugiul vechi al Salvamontului Sibiu, noua și celor trei clujeni ce vor sosi după ora 21: soția mea Marlene ce ne va însoți până la Valea Prahovei, Radu Terec și prietena sa Maria Laza care fac doar o tură de două zile.

14. Sâmbătă 2 sep. Lacul Bâlea - Fereastra Mare a Sâmbetei = 21 km.

Din Șaua Capra, Florin ”dă o fugă” pe Vânătoarea, apoi ne ajunge din urmă. Pe traseu îi convingem pe câțiva ”viteji” habarniști în planificat ture pe munte și în mersul pe munte ( urcau ”în salturi” ca în vechi filme de război !) că nu vor putea ajunge pe Moldoveanu și înapoi într-o zi ! Vor ajunge pe Viștea deodată cu noi, care aveam bagaje mai grele ca rucsăceii lor. Se convinseseră deja să doarmă la Podragu, cum aveau în plan și Radu cu Maria de care ne despărțim pe vf. Viștea, după întoarcerea lor și a lui Florin de pe Moldoveanu. Fuseseră scârbiți de ce au văzut pe acel mult râvnit vârf și de dovezile de nesimțire crasă pe traseul din vf.Viștea spre el și înapoi.

Seara, ne montăm cortul în Fereastra Mare a Sâmbetei. Eu merg după apă, 5 minute pe discreta potecuță spre firavul izvor știut de decenii spre sud-vest. Vânt puternic ce precede ploile anunțate pentru zilele următoare. Ne pare rău că Marlene a prins din păcate zilele cu vremea mai nefavorabilă. Însă s-a comportat și de data asta ca un adevărat montaniard, pentru care nu există vreme proastă și nici psihic labil. Ne-au călit numeroasele ture de munte în toate anotimpurile și în variate condiții meteo.

15. Duminică 3 sept. Fereastra Mare a Sâmbetei - Curmătura Brătilei = 18 km.

Am plecat abia la ora 9, după ce se oprise ploaia. Dar avem norocul ca până seara doar să ne mai sperie cu mici și firave reprize. Din motive de ceață, Florin renunță ca din vf. La Fundul Bândii să facă o abatere pe Dara și Hârtopu, care au peste 2.500 m. În Curmătura Zârnii facem o pauză la refugiu, constatând cu mâhnire că ingeniosul sistem de închidere automată a ușii a fost distrus ! Cablul, contra-greutatea, dispărute. Ușa e blocată deschisă, pentru a nu o smulge vântul din balamale, cum s-a întâmplat cu atâtea altele lăsate neînchise de tembeli și nesimțiți. Constat cu bucurie că izvorul din potecă la finalul urcușului pe Fața Unsă are apă. Ploaia vijelioasă începe și ne udă pantalonii și bocancii cu 5-7 minute înainte de a intra în refugiul din Curmătura Brătilei. Refugiu din care au dispărut multe din segmentele patului și în care picură apa prin multe locuri. Norocul nostru că ploaia s-a oprit curând ! Am profitat de asta și m-am dus după apă, 5 minute spre nord, izvor acum semnalat pe un indicator, cândva neștiut de cei mai mulți și nesemnalat nici în ghiduri ”serioase” ! Găsisem aici în anii 80 oameni, inclusiv străini, care fierbeau apa din balta existentă !

16. Luni 4 sept. Curmătura Brătilei- Rudărița-Pl. Foii- Ref. Șpirla = 18 km ( cei per-pedes !).

Ne încălțăm cu pungi, să evităm acea senzație neplăcută de rece și udarea instantanee a șosetelor uscate. Pornim cu pelerinele pe noi și cu ”prezervativele” pe rucsaci. Regret că chiar aici, prin munții din dreptul satului copilăriei mele, e ceață. Și n-am semnal să trimit salutări unor nepoți din Recea. Pauză la Refugiul Comisul, in care interiorul e distrus mai rău ca la cel din Curmătura Brătilei și mizeria lăsată de ciobani și ciupercari în interior și în jur e mult mai mare. Pauză la Rudărița, de unde avem bafta să ne ia o mașină a unor silvici, scutindu-ne de mărșăluit 10 km pe macadam. La Plaiul Foii mâncăm ”ca oamenii”. Ne bucură cum arată cabana la exterior și la interior, parcă am fi în Alpi ! Doamne ce diferență față de cum era in anii 60-80 ! Apoi o luăm ”la deal”și ne instalăm în Ref. Șpirla, destul de curat. Pe aici a trecut Florin în coborâre când a participat la ediția 2015 a celebrului Maraton Piatra Craiului.

17. Marți 5 sept. Ref. Șpirla - Fundata = 20 km.

Urcăm până La Zăplaz, apoi traversăm creasta Pietrei Craiului urcând pe La Lanțuri și coborând pe lângă Colții Găinii. Apoi La Table- Șaua Joaca- Satul Șirnea- Fundata. Ne bucură din nou peisajul și casele risipite; ne amintesc de Austria și Elveția. Ne montăm cortul la ora 19.30 pe tăpșanul din fața școlii, unde organizatorii îndrăgitului Eco Marathon Moeciu instalează un cort de PA. Luăm lapte ”adevărat” de la o casă vecină. Până aici ne făcuserăm pentru seara și dimineața lapte din pungile cu pudra albă.

18. Miercuri 6 sept. Fundata- Cabana Omu =19,5 km.

Într-o oră coborâm în Moeciu de Sus. Bem o cafea la un magazinuț modest, cumpărăm ceva ”de ronțăit” pe drum și pornim în urcare spre stânga, către Culmea Lungă, pe unde coboară cei care parcurg a 3-a buclă a ”trifoiului” Maratonului. La distrusa cabană Băngăleasa erau în pauză vreo 8 cicloturiști germani conduși de un român. Ei pleacă spre Pasul Strunga- cabana Padina. Noi urcăm pe traseul mai scurt, bine marcat cu TR. Pauză la Ref. Bătrâna- incredibil de curat și de intact ! Așa ar trebui să fie mereu toate ! Apoi, mai ales eu care merg primul, culegem toată apa cu care sunt încărcați jnepenii îngustului culoar ce duce spre Omu. Ceață care permite a vedea doar stâlpul următor. La Omu, ceai, ciorbe și foc cu gaz în dormitor (Florin se miră !) , unde vor mai sosi o pereche de români și cei doi tineri englezi despre care am scris mai sus. Nu uit să-l sun pe fiul meu, să mi-o dea la telefon pe draga sa fiică și a noastră dragă nepoțică, ea azi a împlinit 9 ani. La Mulți Ani și La Mulți Munți dragă Ana !

19. Joi, 7 sept. Cabana Omu - Bușteni = 12 km.

Ultima zi a acestui lung periplu. Ceața persistă, așa că decidem nu mergem spre Babele și pe Valea Jepilor ci să coborâm pe Valea Cerbului. Pe care la un moment dat vom ieși din ceață. Ajunși la traseul marcat cu TR, cotim la dreapta prin Poiana Cerbului-Poiana Coștilei și pe Plaiul Munticelului. În Bușteni, Marlene ne face poza ”de final” lângă statuia soldatului-erou Mușat. Ne sărbătorim ”victoria” (asupra noastră, nu a Muntelui !) în restaurantul Caraiman. Apoi tren până la Brașov, unde vom dormi la fratele meu.

Epilog: A doua zi,- vineri 8 sept- noi doi plecăm cu trenul spre Cluj, iar Florin cu un autobuz- prin... Fundata- Câmpulung-Pitești spre Vâlcea, să-și recupereze mașina lăsată la sora sa. În aceeași seară ne reunim la noi, la Cluj și rememorăm secvențe din această tură numită pe un filmuleț postat de Florin pe FB: ”UN VIS ÎMPLINIT”. Vis al lui, în care ne-a luat ca părtași și pe noi, gest pentru care îi multumim și aici.

Album foto la: https://photos.app.goo.gl/yN7bhwkchzL6CWSC3

*********

******

Meniu: 
01.Articole recente
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8